Ca tot am vorbit zilele trecute despre disponibilizarile care se tot anunta, dar nu se infaptuiesc, vreau sa demolez niste generalizari care se tot abat asupra acestei categorii de angajati:

1. Numarul angajatilor de la stat a crescut in ultimii ani. Auzim asta la televizor aproape zilnic. Practic, statisticile arata ca din 2005 si pana in zilele noastre numarul angajatilor din aparatul de stat a scazut cu aproximativ 10%. Discutia este ampla, exista o explicatie. Cert este ca, asemeni firmelor care “se respecta”, si de la stat dispar direct productivii si se inmultesc cei care consiliaza, ofera suport, fac orice, dar nu produc. Scade numarul total, dar creste exact acolo unde nu e cazul.

2. Angajatii de la stat sunt iremediabil refuzati de piata muncii privata. Nu am reusit sa gasesc statistici, insa am constatat ca exista categorii profesionale intens curtate de catre mediul privat:

- doctorii si toti ceilalti care practica medicina (asistenti, moase si altii asemenea). Practic majoritatea angajatilor din clinicile private a fost racolata din spitalele de stat.

- profesorii, invatatorii, educatorii. Numeroase gradinite, licee si scoli particulare si-au recrutat angajatii de la stat. Exceptie face mediul universitar, unde alaturi de angajati de la stat convietuiesc si angajati care la stat nu ar fi putut capata in veci acest statut.

- si o surpriza: angajatorii din IT care implementeaza aplicatii complexe destinate diverselor agentii, asociatii, institute ale statului, au angajat de pe la stat consultanti care sa-i ajute in analiza de business in proiectele generoase. N-or fi multi, dar sunt!

- cercetatorii faliti si zdrenturosi ai statului isi gasesc de asemenea loc prin companii private.

Sunt convinsa ca exista si alte cazuri, care imi scapa acum. Cert este ca vorbim despre un mit usor demontabil.

3. Angajatii de la stat sunt rauvoitori si iresponsabili. Din pacate, exista o vorba romaneasca extrem de potrivita culturii organizationale al institutiilor de stat: “Pestele de la cap se impute”. Ca si in firmele private, angajatii se comporta, performeaza, isi asuma responsabilitati, dupa cum sefii lor isi asuma stilul de management. O scurta diagnoza organizationala a institutiilor statului ne poate arata ca:

- angajatii nu au instrumentele necesare bunei desfasurari a activitatii – nu ma refer aici doar la calculatoarele din anii ’90 si aplicatiile facute in MS-DOS, ci la instrumente esentiale, a caror lipsa poate pune in pericol viata ( ma refer la doctori, politisti);

- nu exista proceduri, fluxuri de lucru logice si aplicabile;

- birocratia excesiva omoara in fasa orice tentativa de a initia proiecte de optimizare a activitatii;

- remunerarea si recompensarea nu au nici in clin nici in maneca cu performantele angajatilor;

- modelele pe care le au angajatii de la stat sunt gaunoase, iar valorile dupa care se ghideaza activitatea prin aceste institutii sunt nu doar imorale, dar uneori chiar ilegale;

- responsabilitatea este colectiva, deci a nimanui, masurile punitive nu se aplica, deci nu exista;

- recrutarea si selectia sunt facute dupa principii tipice feudalismului, desi acesta a apus de mult in tarile civilizate.

Nu neg culpa individuala a angajatilor, unii chiar sunt rauvoitori si iresponsabili, dar trebuie sa fii cu adevarat puternic sa traiesti intr-un astfel de sistem si sa nu ajungi corupt si lipsit de responsabilitate asemeni lui.

4. Toti angajatii de la stat sunt incompetenti. Este o generalizare atat de dureroasa pentru unii, intrucat trebuie sa o analizez separat. Incompetenti sunt pretutindeni, iar oameni si angajati valorosi gasesti rar. Asa stau lucrurile, naturii ii place echilibrul, astfel incat la un destept, mai naste 10 prosti. Probabil ca dupa ce mediul privat a inceput sa ia din capitalul uman al statului (a se vedea punctul 2) la stat au ramas si mai multe loaze. Totusi, exista inca oameni care salveaza vieti, care educa, oameni care asigura justitia, care ne apara si care chiar isi fac bine treaba. Bagandu-i in aceeasi oala a incompetentei nu facem decat sa-i indepartam si mai tare de noi si de profesia pe care o practica.

5. Angajatii de la stat au salarii uriase. Statistica este in favoarea acestei afirmatii, aratand ca salariul mediu din institutiile statului este mai mare decat cele din mediul privat. Nu trebuie sa uitam insa ca mediul privat ofera si alte modalitati de remunerare, necuprinse in statistici (PFA, microintreprindere, drepturi de autor si chiar munca la negru). In plus, in mediul privat, salariul mare nu are neaparat legatura cu pozitia ierarhica, ci mai ales cu specializarea, valoarea adusa in companie. La stat insa, exista un decalaj amar intre sefi (cei cu salariile nesimtite despre care tot auzim) si muritorii de rand. Asadar putini au salarii uriase la stat, multi au salarii normale, mici si mizerabile chiar.

Cred ca presiunea sociala nu trebuie indreptata catre angajatii de la stat.  Sa nu uitam ca nu toti ne permitem sistemul medical privat. Iar atitudinea noastra ii impinge pe toti medicii care au de ales spre el. Sa nu uitam ca nu toti avem banii necesari finantarii educatiei copilului in scoli private. Dar gonim cu buna stiinta valorile din scolile de stat acolo.

Daca vrem sa responsabilizam, sa culpabilizam, trebuie sa ne indreptam armele catre cei care guverneaza activitatile din institutiile de stat, intrucat ei isi aleg angajatii, ei stabilesc strategii, reguli, proceduri de urmat in respectivele institutii, ei dau tonul dupa care canta fals resursele umane de acolo.