Anul trecut, in apogeul crizei de forta de munca, una din companiile autohtone mari din zona de IT era considerata Muma Padurii pentru potentialii angajati. Nu o data s-a intamplat sa fiu intrebata de catre candidati daca recrutam pentru ei, caz in care nu s-ar fi prezentat la interviu. Motivele, mai mult sau mai putin obiective, nu mai conteaza acum. Ceea ce conteaza este ca in plina panica/ criza/ ce-o fi, cand lumea falimenteaza, disponibilizeaza, taie costuri, plange, compania in cauza anunta strategii de crestere si previziuni optimiste. Uite asa stabilitatea financiara transforma Muma padurii in Zana recrutarii.

In aceeasi criza a fortei de munca, brandul rasunator si presupusa stabilitate oferita de multinationale, bateau cu brio pachete salariale mai mari sau promisiuni de dezvoltare profesionala oferite de firme autohtone, mai mari sau mai mici. Cum insa companiile multinationale iau masuri drastice si globale, comunicate cu o transparenta cu care Romania nu este inca obisnuita, candidatii isi reconsidera acum optiunile si se indreapta spre firme care au doar prezenta autohtona si marimi neatragatoare.

(Vorbim evident de perceptii. Intrucat compania din primul exemplu nu s-a transformat peste noapte devenind din punctul de vedere al timpului si al relatiilor de munca una normala. Iar in cel de-al doilea, daca in multinationale riscul de disponibilizari sau taieri drastice de costuri este urias, nici riscul falimentului din firmele mici si mijlocii nu-i mai prejos.)

Roata morii se-nvarteste…