Recrutam pentru multe firme cu staif si nu vorbesc acum de toate ci de una anume. Una imaginara. O firma cu staif care iti povesteste de la inceput ca ea are staif si tu nu, asa ca pozitiile de discutie sunt inegale. Trebuie sa vii la intalnire cu pantofii lustruiti si sa ai periuta la tine pentru ca cel putin inca o pereche te asteapta acolo. E usor sau greu sa recrutezi pentru asa o firma? Aparent e banal: doar zici numele si candidatii dau navala ca la pomana. Aparent… pentru ca dincolo de staif, de sigla luminoasa si de cifra de afaceri impresionanta, in piata muncii razbat cu usurinta zvonuri de cultura organizationala cu defecte. Oare numai pe tine, consultant, te-a lasat sa astepti 40 de minute fara nici o explicatie in ciuda punctualitatii tale, sau si pe alti parteneri, clienti, potentiali angajati? Oare numai tie ti-a fluturat a razboi numele rasunator sau si altora mai puternici decat tine?
Daca stiti vreo firma din asta (desi eu nu cred ca exista asa ceva, este doar un exercitiu de imaginatie 
) dati-le de veste celor de acolo, daca nu cumva au aflat deja, ca exista o categorie de oameni in piata muncii la care nu pot avea acces: elitele, adica oamenii cu staif. Aceasta categorie nu poate accepta pozitia inegala de la masa tratativelor. Din fericire, valoarea nu se masoara intotdeauna in bani!
Sfarsit de saptamana placut!
Nu ma ocup de HR, ci de cu totul altceva. Dar am clienti. Si asta conteaza in discutia de aici.
Pentru ca am intalnit exact genul de client de care povestesti. Clienti care, in mod constant, intarzie la propriile intalniri. Intalniri in sediul lor, la care tu esti punctual ca un ceas elvetian. Dar ei prefera sa mai stea in birou, la 10 metri de tine, de ce? Ca sa te umileasca? Ca sa te faca sa te simti mic? Hai, odata, de doua ori, am prin idea, acum poti veni la timp… Dar nu, ei fac asta pentru ca atat au invatat si mai mult nu stiu.
Parerea mea personala (ca o concluzie): ca orice in Romania, e vorba de un trend. Daca nu intarzii la o intalnire nu esti suficient de cool, de self-confident. Asta o cred ei, cel putin.
Intrebare intrebatoare: ai observat cumva si o tendinta a clientilor mari de a se mojici mai mult decat altii mai mici cand vine vorba de negociat un buget de proiect?…
Este vorba de educatie, de imaginea si respectul fata de sine asa cum ai observat si tu si de calitatea umana in general. Oamenii care se comporta asa sunt mult prea mici, intr-o larga structura organizationala si se simt mai importanti facand asta. In ceea ce priveste bugetele, e chiar hilar dupa ce ti se flutura atat de mult numele bombastic sa ajungi sa negociezi termene de plata amanate cu un an si bugete pe care ti le imaginezi doar la necesarul de scobitori din respectiva organizatie. Poate ca mai multe astfel de exercitii de imaginatie ne vor mai cizela
! Ca in celebra reclama de la Vodafone.
Din pacate exista multe astfel de firme – mai ales cele care au crescut din firme pur romanesti si care au mai primit sau nu ceva infuzie de capital strain (de la Venture capitalists).
Din pacate, cultura organizationala a unora dintre ele lasa cu totul de dorit – cu toate ca aparent totul este destul de bine pus la punct.
Si astfel de firme fac destul de mult TAM-TAM de genul facem si dregem si suntem si vom fi.
Si dupa ce sunt angajati, multi contatata ca “Pe afara este vopsit gardul, inauntru-i leopardul”. Si cu atat mai trist cu cat, poate omul abia refuzase o alta oferat, poate si influentat de chestii de genul “FIRAM-i FIRAM, nu este chiar oricine, nu?”
Da, e o greseala care se petrece in ambele sensuri: candidatii aleg fara sa analizeze temeinic oferta unei firme cu staif si o pot pati, dar si companiile aleg fosti angajati ai firmelor cu staif pe principiul: “daca a lucrat acolo sigur e bun profesionist!” si o dau in bara. Marketing-ul e una, managementul resurselor umane e alta mancare de peste. N-ar trebui confundate.
[...] 6. Acest post a fost inspirat de una dintre cele mai interesante situatii intalnita in viata mea profesionala. Iar aceasta de alta [...]