cariera consultanta cultura organizationala Management managementul performantei planul de succesiune
Saptamana Financiara a publicat un articol care trateaza pertinent situatia planurilor de succesiune in afacerile autohtone: „Gulerele albe sunt recrutate la ‘mica publicitate’ „.
Este adevarat, putine companii, chiar si corporatii prezente in Romania, se gandesc temeinic la planurile de succesiune si asta se vede. Si la fel de adevarat este ca riscurile acestei abordari sunt uriase.
Totusi, responsabilitatea planului de succesiune este doar indirect a celui care pleaca. Exista intotdeauna cineva mai sus care trebuie sa impuna si sa urmareasca implementarea unui plan de succesiune.
De asemenea, lucrurile sunt un pic mai spinoase. Ce ne facem in cazul relatiilor de angajare care se termina prost? Acceptam un succesor ales si pregatit de cel care nu a reusit sa performeze?
Daca ne uitam la afaceri mature, exista doua abordari: succesiunea pe termen lung sau asigurarea interimatului pana la angajarea unui nou „guler alb”. In primul caz, succesorul este ales din treapta ierarhica inferioara celui care pleaca si este instruit un interval de timp relevant (minimum 3 ani). In cel de-al doilea, succesorul este situat pe aceeasi treapta ierarhica si cel mai probabil a relationat profesional cel mai mult si divers cu cel care pleaca.
Alegerea tipului de succesiune este determinata asadar de context si de nevoi.
In cazul succesiunii nu as blama prea mult pe cei aflati in pozitii de conducere care, nesiguri fiind, se tem de urmasi. I-as responsabiliza pe cei care le fixeaza si urmaresc obiective.