Fac recrutare de cand anunturile in Romania Libera iti aduceau 15 aplicanti la postul de programator, relevanti toti. Vedeai doar latura profesionala a candidatilor si iti era imposibil sa ti-i inchipui punand muraturi.
Astazi aplicantii la job sunt aceeasi care-si cauta jumatatea si se inscriu la cluburi care mai de care mai interesante. Ai nesansa sa-i vezi in costumatii prea familiare, in ipostaze prea indepartate de cea profesionala si ti-e greu sa te detasezi de asta.
Noua fata a recrutarii, data de evidenta ei mutare online, este prea personala si daunatoare prin aceasta personalizare excesiva. Cu totii avem o fata profesionala si una umana. Cred totusi ca daca primul contact cu clientii mei ar fi cu bigudiuri in cap si ata dentara in dinti, o parte din credibilitatea mea ar lua-o drastic in jos. Acelasi lucru trebuie sa il aiba in vedere si candidatii. Eu personal nu vreau sa stiu cum arata in slip si nici agatati de un perete de stanca.
Asadar atentie maxima la prezenta online. Uneori pare facil: cu un singur user si o parola, iti dai cu presupusul despre calitatea serviciului, socializezi, aplici la joburi si iti vinzi telefonul mobil. Eu vreau sa vad doar CV-ul, nu vreau sa vad maieul, nu vreau sa stiu cat esti de frustrat(a) cand stai de vorba in diverse cluburi si nici nu vreau sa stiu ca-ti cauti chirie. Nu vreau sa stiu ca tii cu Steaua sau Dinamo, ca esti misogin sau ca ai amant(a). Vreau sa stiu daca esti un bun candidat pentru un anumit post.
Poate ca sunt eu de moda veche. Poate ca peste 5 ani oamenii se vor prezenta la interviu in papucii Cocolino, iar eu voi sparge seminte in timpul discutiei (o extraordinara metoda antistres). In timpul care a mai ramas pana la apocalipsa incerc din rasputeri sa descopar latura umana a candidatilor in frumusetea ei, nu in banalitatea cotidiana.
Later edit: in aceast post vorbesc despre aplicantii la job si implicit despre etapa de analiza a CV-ului. Simt nevoia sa precizez aceast lucru, intrucat deja scenariile au deviat prea mult. Se vorbeste despre discriminare (deja ma vad in catuse intrucat recunosc ca nu l-am chemat la interviu pe candidatul care are poza de la mare in CV), despre robotizearea recrutarii (pentru cei care nu au aflat eu le spun candidatilor cyborg-i) si despre negarea importantei prezentei pe web. Eu de fapt vorbesc despre poze penibile din CV, despre Bestjobs care are o platforma integrata prin care aplici la un job, iti vinzi telefonul si iti cauti jumatatea cu acelasi user/ parola, lucru care nu stiu cat este de ok si in general despre personalizarea excesiva in recrutare. Stiu ca in mod normal ar trebui sa socializez cu miile de candidati si sa cunosc stilul de muzica preferat sau bolile copilariei. Din pacate insa, nici un recruiter nu-si permite sa aloce unui candidat mai mult de trei ore. Interviul de selectie dureaza in medie doar una.
Postul este legat cumva de ultimile articole din presa legate de rascolirea trecutului angajatilor…
Se pune insa alta problema. Pe ce criterii accepti si respingi un angajat…
Este mai “politically incorrect” ca are o gramada de tatuaje pe el si ca e un negru gay, musulman si comunist (ceea ce sigur iti va aduce un proces) sau ca la 15 ani a facut o poza cu sticla de vodca si a pus pe hi5 un film in care il imita pe guta?
Ce este etic si ce nu, dupa noile valori ale egalitarismului…?
Valentina, poate ca tot raul e spre bine.
Un recrutor sigur isi doreste sa afle cat de frustrati sunt candidatii.
Eu as spune, dragi candidati manifestati-va liber, imi faceti job-ul de a va selecta mai usor.
In aceeasi idee, un exemplu de cum pot fi vazute lucrurile:
http://paulocoelhoblog.com/2007/12/06/daily-message-153/
Nu vreau sa judec ce e etic sau nu, intrucat ar fi o discutie prea complexa.
Primul lucru care ma deranjeaza este expunerea excesiva, care ma face sa aflu prea multe multe lucruri extraprofesionale despre un candidat inca din faza de analiza a cv-ului. Si mi-e greu sa chem la interviu un om cu care desi nu am vorbit niciodata, sau pe care nu l-am vazut, deja stiu ca este negru gay musulman si comunist pentru ca are el grija sa tipe asta pe toate canalele. Mai pot eu sa vad ca el este un excelent programator? Nu prea, ca m-am cam blocat la comunist, om sunt si eu…
Al doilea lucru care ma deranjeaza este iresponsabilitatea oamenilor cand vine vorba de propria lor imagine. In ochii altora nu suntem ceea ce suntem, ci ceea ce parem. Daca vad in CV o poza de la festivitatea de absolvire a facultatii mie imi pare ca respectivul candidat considera facultatea ca pe o mare realizare. Daca vad poza de la nunta mie imi pare ca respectivul candidat este un idiot notoriu.
Parerea mea…
Mihai pune-te in pielea mea. Chiar ai chema-o pe fata aceea cu maieu la interviu?
Nici unul dintre noi nu ne purtam la serviciu ca acasa si nu vreau sa dau exemple ca ar putea suna aiurea. De ce am face-o inainte de un interviu?
Doresc sa-mi schimb locul de munca…ok, nimic nou sau iesit din comun, nu? Spor la cautat o sa-mi spuneti:) Pentru a-mi atinge acest obiectiv am apelat si la agentii de recrutare…buun. A urmat intreaga procedura de trimitere cv, primul interviu cu recruter-i si o serie de teste. Deoarece consider ca toti posedam abilitati pe care e bine sa le perfectionam/imbunatatim, am rugat recrutar-i cu care am discutat sa-mi dea un feed-back vis-a-vis de prestatia mea la interviu, sa primesc si eu propriul profil psihologic, din dorinta de a optimiza prestatia mea la interviuri. Spre marea mea stupoare toti au refuzat acest lucru…sigur ca nu mi-au zis verde in fata acest lucru, insa chiar daca am insistat mi-au raspuns: “bine-bine” sau “sigur ca da, nicio problema” da’ n-am primit de la nimeni nimic. Va intreb pe voi: este deplasat ca o persoana sa solicite in urma testarii propriul profil psihologic, sau un feed-back legat de modul in care s-a prezentat la interviu (asta din dorinta de a nu mai repeta aceleasi greseli). Sau altfel spus: agentiile de recrutare considera ca fiind client si implicit se comporta adecvat numai cu cel care plateste? Care sunt responsabilitatile pe care o agentie de recrutare le are fata de “cei din baza de date?”
Responsabilitatile unei agentii fata de candidati, depind de tipul acesteia. Noi, de exemplu, percepem taxe de la clientii nostri companii. Consultanta pentru candidati este gratuita si ca atare nu am investit in instrumente care sa ajute la orientarea profesionala, de exemplu. Altii percep taxe de la candidati, banuiesc ca in acest caz se obliga contractual sa furnizeze niste servicii de consultanta complete, incluzand profilul psihologic solicitat de tine sau servicii de orientare profesionala.
In principiu daca ai fost la o companie care asemeni noua cauta candidati la cererea clientilor si nu invers (cauta joburi pentru candidati), probabil ca pur si simplu ne te-ai potrivit postului. E posibil sa fi avut cerinte salariale prea mari, de ex. si nu au cum sa-ti spuna si cu cat anume. Era frumos totusi sa-ti fi dat un feed-back constructiv, mai ales ca ai insistat pentru obtinerea lui.
Oricum, daca vrei o parerea dureros de sincera trimite-mi CV-ul la valentina [at] itex.ro. Stabilim o intalnire si ne lamurim atunci.
Agentiile la care am fost fac recrutari la solicitarile diverselor companii. Mi s-au aplicat teste gen: CPI, Belbin, test pentru evaluarea stilului de conducere. Mi se pare firesc sa faci un profil psihologic (ca doar d’aia ai aplicat teste) candidatului pentru a-l prezenta clientului. Deci n-am solicitat eu sa mi le aplice…si n-am cerut servicii de orientare profesionala.
Eu stiam ca este deontologic sa prezinti obligatoriu si candidatului profilul lui, cu atat mai mult daca ti se si solicita acest lucru.
Mi-am varsat si eu oful:)
O sa-ti trimit cv-ul; din pacate nu ne putem intalni – nu sunt din Bucuresti. Multumesc:)
CPI? Fereasca sfantul… asta-i test aplicabil in recrutare? Zi repede, ai chinuit animale cand erai mica?
)
Ar trebuit, sa-ti prezinte informatiile de acolo atat timp cat ai solicitat asta. Totusi din proprie experienta stiu ca este greu sa dai feed-back negativ mai ales in ceea ce priveste profilul psihologic. Profesional e simplu: nu stii chestia aia, psihologic insa ce sa-i spui? Mai ales cand folosesti ca instrument CPI-ul…
Problema la aceste teste este ca rezultatele sunt usor influentabile la factori externi. Daca esti obosita dupa o zi de munca si iti e foarte foame e probabil sa releve ca ai o toleranta mica la frustrari, sau ca nu esti atenta la detalii.
Anyway… poate prea le vad eu pe toate cum scrie la carte:)
Multumesc oricum!
Nu ai pentru ce. Succes!
(Sa pui poza in CV – cea mai mare greseala, dupa typo-uri, pe un CV. Toti oamenii sunt subiectivi, iar discutiile de genul: “ia uite ce fata de c.r are asta” sunt inevitabile – asta off-topic)
Imi pare rau ca am exacerbat un profil al unui candidat, dar totusi mi se pare ca a cauta in trecutul unui candidat normal, la un post normal (nu discut de pozitii expuse public) diverse chestii (altele decat cele de natura penala) si a le expune ca motivatie pentru o eventuala respingere este incorect din orice punct de vedere ai privi-o.
Intr-adevar, in momentul in care “ma urc pe net” sunt responsabil, sau ar trebui sa fiu si sa stiu ca orice “spun” poate fi folosit impotriva mea.
Cred ca tema pe care ai abordat-o este destul de sensibila. Nu poti intra in viata personala a unui om pe motive profesionale si sa il judeci in functie de o imagine pe care a uploadat-o pe pe flick prietenilor, de exemplu.
Am dat un exemplu si pe blogul meu:
Este ca si cum te-ai uita cu binoclul in apartamentul vecinului de peste strada si ai fi deranjat ca acesta umbla dezbracat prin casa.
Bogdan, ai inteles gresit. Nu sta nimeni sa urmareasca pe nimeni, uneori ni se furnizeaza pe tava informatii pe care noi cei implicati in recrutare nu am vrea sa le stim. Exemplul ramane valabil: daca tu ai scrie pe blogul tau lucruri xenofobe si rasiste si ai pune in CV adresa blogului, unde ar fi vina mea? Care ar fi acel binoclu?
Bogdan, felicitari pentru noul aspect al blogului tau. Arata foarte bine.
Valentina, (daca imi permiti sa iti spun pe nume) problema nu e ca eu pun in CV o poza de Hustler sau adresa video-chat-ului la care am lucrat anterior (ca exemplu) si ca sunt refuzat pe aceste motive – intemeiate de altfel -, ci ca in momentul in care aplic la o slujba sau sunt pe un short-list, SUNT CAUTAT pe Google, pe HI5, pe flickr sau chiar pe LinkedIn…
Obnoxious, inseamna ca ai o pozitie de middle/ top management sau oricum un statut profesional peste medie. Si tu probabil ca ai cauta pe Linkedin sau HI5 daca ai recruta canditati pentru pozitii similare sau parteneri de business de ex. Sau reprezentanti ai unor furnizori de servicii. Apoi aceste site-uri de socializare online au si functionalitati legate de recrutare. Cel putin unele. Asadar nu vad de ce sa nu ne asumam asta cu realism si decenta.
Am pus link-ul de doua ori…scuze
Sincer eu am o parere total opusa. Probabil depinde si de fieldul in care esti interesat pentru recrutari.
Daca spre exemplu caut un candidat pentru un post in industria web, cei care nu au o prezenta puternica pe web sunt dezavantajati din start.
Pe mine ma intereseaza daca omul e frustrat, daca e manelist sau emo, pentru ca va trebui sa lucrez cu el.
Nu vreau sa-mi dau seama dupa 2-3 luni ca are probleme grave de comunicare, ca e needucat, ca e nu e articulat si nu poate sa isi sutina ideile.
Poate daca vei inceta sa privesti oamenii ca roboti, si sa te gandesti si la mediul in care trebuie fiecare candidat sa se integreze ai servi mai bine atat angajatorii cat si candidatii.
Right, Alecs. Daca ai afla inca din etapa 1, adica de la analiza CV-ului ca este manelist, sunt convinsa ca l-ai mai chema pe om la interviu. Vedea-te-as creand un logo pe ritmurile lui Guta, impuse de colegul proaspat recrutat intr-un mod nediscriminatoriu.
Nu priveste nimeni oamenii ca pe niste roboti si uite cum ai tras o concluzie pripita care vine in sprijinul argumentelor mele. In ochii altora suntem ceea ce parem, chiar daca impresia lor se bazeaza pe un post de pe un blog…
Ok, nu m-am facut bine inteles si imi pare rau. Repet inca o data ce am de spus – si pentru ultima oara.
Interviul este discriminatoriu prin chiar natura lui. Problema este ca motivatia pe care o dai pentru a accepta/respinge o persoana trebuie sa se incadreze in limitele legii statului in care activeaza firma. Motivatiile strict profesionale sunt unanim acceptate ca intemeiate si legale de orice stat normal si civilizat.
Nimeni si nimic nu iti interzice sa gandesti, sa faci judecati sau sa ai prejudecati, astea fac parte din natura fiecaruia dintre noi.
Nu vorbesc de ce as face eu, sau ce ar face ceilalti, spun doar ca a discrimina o persoana in functie de trecutul ei, mai ales atunci cand acesta nu are relevanta pentru slujba, este la fel ca a o discrimina in functie de: sex, religie, rasa, nationalitate, convingeri politice, etc…- care lucru, din cate stiu este ilegal in Romania.
Faptul ca ai un coleg manelist nu inseamna ca o sa ai parte de Guta la maxim toata ziua. Asta ar insemna ca ai mei colegi sa aiba parte numai de AC/DC la maxim…
Eu nu am fost corect mereu si etic, si pentru mine scopul scuza mijloacele uneori, dar si nesimtirea mea are o limita
Buna, Valentina
CPI poate fi folosit in selectie foarte bine. Iti spun din propria experienta, il folosesc de mai bine de 2 ani.
Testul este unul de calibru; are si o varianta scurta 260 itemi (20-30 min. pentru completare). Detalii pe http://www.testcentral.ro
Si Monicai as avea ceva sa-i spun. Cerand profilul psihologic, Monica ai cerut in fapt serviciu de orientare profesionala.
Marilena, testarea psihologica a candidatilor este un subiect lung si pe alocuri sensibil asa ca am sa-i acord candva atentia cuvenita.
Tu poti sa-i raspunzi cel mai bine Monicai, intrucat folosesti acest test: ce fel de feed-back le oferi candidatilor post testare?
Pai, le spun PRE testare care este scopul. De ce aplic testul si ce decizie iau cu el.
Tipurile de decizie sunt 2, mari si late:
-cu impact major; de importanţă majoră pentru persoana testată prin consecinţele rezultate (ex. decizii de tipul apt / inapt; decizii de plasare a elevilor în instituţii de învăţământ special etc.). (vezi: http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=91&Itemid=73).
- cu impact minor, fără importanţă majoră pentru persoanele evaluate (ex. analiza echipei; identificarea potenţialului managerial etc.)
Eu pornesc de la premiza ca un om care-si cauta de munca este un om ”adunat” la zona psi. De vro 2-3 ani de cand folosesc testul n-am dat niciun aviz ”inapt”. Si nu pentru ca n-ar fi trebuit dar candidatii vizati (2-3%) n-au mai acceptat urmatorul interviu, de profunzime (prin care imi pot argumenta avizul).
In fine, nu stiu de ce n-a primit feedback Monica. Singurul feedback in urma testarii este apt/inapt. Si, daca primea (cel mai probabil) APT ce? Asta nu-i garanta potrivirea pe post (adica, sanse de obtinerea postului). Potrivirea pe post presupune mai multe: experienta, cunostinte, competente, atitudinea, aptitudini dezvoltate la un anumit nivel, capacitatea de adaptare la cultura organizationala si , nu in ultimul rand, daca se incadreaza in grila de …salariu.
Tu, Monica, spui ca ai le-ai cerut profilul psihologic obtinut in urma informatiilor date de tine, din dorinta de a itzi imbunatatzi prestatia la interviuri. Este un alt serviciu! Ceea ce ai cerut tu este consiliere, iar tu ai venit la o selectie (psiho)profesionala. Si, ca sa nu uitam ca suntem pe un site IT, iti dau un exemplu: e ca si cum ti-ai cumpara un calculator si vrei sa-ti instaleze vanzatorul (gratis!) soft-ul (eventual piratat) :>
In fine, eu cand primesc o astfel de intrebare (si de motivare) le reamintesc candidatilor scopul intalnirii: i-am chemat sa vedem daca putem colabora si nu ca sa-si imbunatateasca prestatia la interviuri. Desigur, in formule mai ”diplomate” o sa vad cum pot sa va ajut etc. etc. (Apropo, Valentina, pot crede candidatii nostri ca meseria de recrutor este pe locul 2 ca nivel de stres, dupa cea de medic?).
Daca insista ii spun ca-l pot programa, il costa 80 de euro testarea si 80 roni sedinta. Daca vrea, capata un raport care intra intr-un biblioraft (dintre acelea mari !!!) si 50 de minute in care ii explic cum sa citeasca raportul.
(Oare ce loc ocupam la nivel de agresivitate?:D)
Ai avut noroc Marilena! Eu cunosc oameni care la argumentul cu costul sedintei si biblioraftul te-ar intreba in ce temei ai factura acea suma, dupa care odata lamuriti ar accepta. Sa te vad atunci cum o scoti cu raportul…
in temei legal, stai linistita.