…simtite recent pe propriile piei si care confirma supozitiile avute cu ceva timp in urma:

- volum mare de aplicanti vs relevanta mica a CV-urilor fata de cerintele joburilor, asta insemnand timp de procesare si costuri mai mari vs rezultate nu neaparat mai bune;

- in cazul abordarii directe a candidatilor se constata o reticenta crescuta, nu neaparat justificata (in vremuri tulburi a ramane intr-un job sau a-l schimba inseamna un numar relativ egal de riscuri);

- angajatorii scad bugetele de recrutare, candidatii nu scad pretentiile salariale decat daca fac parte din valul de disponibilizati, ceea ce complica foarte mult lucrurile;

- angajatorii au devenit inflexibili si in loc sa se adapteze si sa tina cont de feed-back-ul proiectelor continua sa mearga pe aceeasi carare cu final inchis invocand criza si valul mare de disponibilizati care au echilibrat piata;

- lipsiti de experienta intr-o piata cu economie normala, candidatii nu inteleg un mecanism simplu: poti disponibiliza angajati de pe linii de business neprofitabile si angaja pe cele care aduc bani; astfel firmele care si-au facut publice disponibilizarile au dificultati in a atrage candidati eligibili;

- in continuare exista candidati valorosi care nu sunt vizibili si la care accesul a devenit practic imposibil, datorita inchiderii temporare a canalelor de comunicare (nu se mai fac recomandari, ca e criza!).

Cea mai dificila treaba este perceptia deformata conform careia in criza fug cainii cu covrigi in coada din punctul de vedere al recrutarii. Probabil ca o fac, dar nu in toate domeniile si cainii astia nu au chiar toate figurile profesionale. Unii candidati inca au oferte multiple de angajare, asadar companiile trebuie sa-l mai inghita pe “nu” si sa plateasca (daca este cazul) polita brandului de angajator perimat…