De ce cred cei care fac recrutare doar pentru uz intern ca au cunostinte mai ample despre piata muncii decat cei care recruteaza pentru multi clienti externi si o paleta mult mai larga de pozitii?

De ce cred cei care au recrutat 5 pozitii in viata lor profesionala ca sunt experti in recrutare? Sau ca daca stiu sa foloseasca doua sau mai multe din instrumentele online au toate calitatile necesare pentru a conduce campanii de recrutare reusite? Sau ca daca au recrutat cu succes zidari, pot recruta cu succes si manageri de proiect?

De ce recrutarea a ajuns ca si politica si fotbalul: toti se pricep la ea?

De ce nu inteleg General Managerii ca cel care iti reprezinta compania in fata candidatilor este la fel de important ca si cel care iti prezinta produsele in fata clientilor. Si amandoi au nevoie de un brand deasupra pentru a putea face asta in mod optim?

De ce cred unii ca poti recruta cu succes fara job description clar? Se poate oare dezvolta o aplicatie functionala fara specificatii?

De ce atunci cand ii explici cuiva ca are o problema cu respectiva recrutare si-i dai si motive (competente inexistente in piata, sau existente dar la salarii mai mari…) si rezolvari, prefera sa mai piarda un secol umbland dupa cai verzi pe pereti?

Ma lamureste cineva?