Cu ceva timp in urma se anunta ca cel mai bun job din lume este disponibil si gata sa fie ocupat. Jobul cu pricina presupunea guvernarea unei insule australiene apartinand statului Queensland, procesul de recrutare si selectie fiind unul public, gandit probabil pentru a spori notorietatea locurilor si a familiariza potentialii turisti cu frumusetea acestora.

Detaliile procesului de recrutare si selectie pot fi gasite aici. Lista finalistilor si castigatorul, pot fi gasiti aici (uitati-va la filmul sau de prezentare al celui care a castigat, intrucat este reprezentativ).

Este interesant faptul ca acest proiect a imbinat spectacolul, marketingul aferent cu metode de selectie clare, transparente, corecte si multe. Candidatii au aplicat, vizitatorii site-ului au votat (la cate candidaturi au fost, acest lucru a usurat mult procesul de selectie a candidaturilor), pe lista extinsa au ramas 16 candidati, iar pe lista scurta 4. Probele la care au fost supusi candidatii, sunt descrise aici.

Imi place demersul cu pricina, intrucat este o abordare creativa a unui proces plicticos. Caci cum altfel puteau sa gaseasca o persoana care sa-si asume acele responsabilitati si sa aiba acel profil personal si profesional, decat printr-un demers creativ, de tipul “out of the box”?

Si imi mai place ca in ciuda volumului mare de candidati si a specificului proiectului, nu au fost sincope de comunicare si de organizare. Daca se poate in conditiile acestea, nu vad de ce nu s-ar putea si in proiectele mititele de pe la noi… Despre transparenta, nu mai vorbesc.

Mi-as dori sa vad asa ceva si prin partea locului. Intrucat vad multe firme care traiesc de pe urma creativitatii sau isi promoveaza creativitatea ca valoare centrala a culturii organizationale ce au metode extrem de banale, rigide si batranesti de a-si atrage si selecta candidatii.