De ceva vreme, inventivitatea recruiterilor in a formula anunturi de angajare este din ce in ce mai spumoasa. Aproape saptamanal devin notorii astfel de oferte publice, care mai de care mai interesante si amuzante. Candidatii trebuie astfel sa tina la bautura, sa stie a glumi, sa fie Greuceni in profesia lor sau Bubici in relatiile cu clientii.
Anuntul de angajare este o reflectie a culturii organizationale. Unele firme au ramas intr-un trecut indepartat si se exprima ca atare, anuntand „concurs de angajare” si solicitand dosar aferent. Altele au intradevar un mediu relaxat, permitandu-si un ton mai degajat. Altele au pur si simplu asteptari decente de la viitorii angajati si le exprima ca atare.
Exista insa o categorie aparte: cea a firmelor care vor sa para ceea ce nu sunt in procesul de recrutare. Care experimenteaza, incearca sa forteze limitele, in speranta ca vor reusi nereusita. Si ale caror rezultate sunt asemeni oricui vrea sa epateze: ceva uluire si apoi liniste.
De ce anunturile de angajare prea amuzante nu atrag candidatii valorosi?
Este simplu: pentru ca acestia isi cauta un loc de munca stabil, cu proceduri clare de lucru, in care seriozitatea sa fie cuvantul de ordine. Angajarea este o etapa importanta, in care nu se glumeste. Altfel candidatul capata senzatia deloc dorita ca in ziua de salariu, in loc de fluturas si banii aferenti, va primi o gluma buna si o hlizeala corespunzatoare.
Nu spune nimeni ca umorul este interzis. Insa cu masura, cu stil, cu abilitati de a influenta, de a crea o perceptie pozitiva. Altfel, asemeni CV-urilor amuzante, anunturile de angajare au sanse sa devina virale triste, in care nimeni nu-si mai aminteste cine a facut ci doar cat de prost a fost. Indezirabil asadar pentru o firma care se respecta.