Toate discutiile avute in ultima vreme, duc spre aceeasi concluzie, pe care am tot profetit-o pe aici: a ramas la fel de greu sa angajezi profesionisti. In multe din domenii.

Motivele sunt evidente si oarecum constante: calitatea slaba a fortei de munca autohtone nu poate fi suplinita de cantitatea din ce in ce mai consistenta. In plus, companiile autohtone nu au gasit inca acel mod de organizare si management care sa poata compensa lipsa de experienta profesionala sau de abilitati, prin stricta si eficienta impartire a responsabilitatilor, exceptie facand multinationalele.

De ce forta de munca este slaba stim deja din anii trecuti. Calitatea actului educativ in continua scadere, reformarea in forma si nu in fond a invatamantului romanesc, dezvoltarea perpetua a companiilor cu activitati profesionale nu foarte specializate, lipsa de investitii in dezvoltarea capitalului uman, sunt doar o parte din motive.

Adaug aici o mentalitate paguboasa, care nu mai tine de educatia scolara ci de cea facuta in familie si anume aceea ca munca-i pentru prosti si doar sefia merita. Sefie care nu se bazeaza asadar pe munca! Daca stam sa ne uitam la cei mai mari decat noi, un lucru se observa cu ochiul liber: aceea ca au cultul muncii si ca de mici copiii isi asuma responsabilitati adaptate varstei lor.

Nici cei care ne conduc nu s-au agitat prea mult cu o legislatie propice in acest sens sau cu preocuparea de a incuraja dezvoltarea profesionala. Caci nu-i o prioritate si oricum lucrurile se reglementeaza de la sine. Dupa cum se vede…

Nici companiile nu au stat cu mainile in san. Exista deja in tiparele celor care recruteaza in mod profesionist, acele companii – scoala, adica acele companii care genereaza in piata muncii numerosi candidati pregatiti profesional si capabili sa se adapteze usor. Sunt acele companii cu politici, uneori intuitive si informale, de management al capitalului uman si cu un mediu propice dezvoltarii profesionale. Exista si intens ocolitele companii – licheni, cele care se folosesc de angajatii pregatiti de companiile – scoala, neoferind nimic in schimb pietei muncii. Doar salarii si taxele aferente.

Ca sa o scurtez: angajatii valorosi sunt elite, idiferent de domeniul lor de activitate. Iar elitele, prin definitie, sunt putine ca numar si greu abordabile.

Un sfat de final: nu lasati garda jos in privinta brandului de angajator. Practicile necurate, chiar daca sunt motivate de conditiile economice prezente, vor costa bani grei peste un timp. Atentie la disponibilizari, atentie la comunicarea cu angajatii, intrucat profesionistii de elita vor avea intotdeauna, in orice conditii economice, de ales.