Daca as putea spala in masa si selectiv mintea celor implicati in piata muncii, iata ideile preconcepute pe care le-as indeparta fara regrete:

1. Tot angajatul, cu mic cu mare, trebuie sa fie absolvent de facultate. Nimic mai gresit. Este adevarat ca invatamantul superior are rolul sau educativ, insa sustin si acum asa cum am mai facut-o ca suntem tara cu cei mai multi incarcatori-descarcatori licentiati. Nu numai ca statul cheltuieste enorm si absolut inutil cu acestia, dar apar in piata muncii frustrari imense legate de imposibilitatea atingerii unui statut profesional dezirabil. Este mult de discutat aici vis-a-vis de modul in care sunt orientati catre facultati absolventii de liceu, despre calitatea actului educativ atat in invatamantul mediu cat si in cel superior, despre modul in care sunt admisi in institutii superioare, despre invatamantul particular care nu este nicidecum elistist ca in alte tari, etc. Oricum, functionarii publici, secretarele, operatorii de tot felul, nu ar trebui sa aiba instruire superioara si mai ales lipsa studiilor superioare nu ar trebui sa constituie motiv de oprobriu profesional.

2. Necesitatea experientei punctuale intr-un job. Pana si neurologii au cate o prima operatie, cei care dezamorseaza bombe asisderea. Ce s-ar intampla daca nimeni nu le-ar acorda credit? Mintea umana are capacitati incredibile de asimilare, personalitatea profesionala are capacitati uriase de adaptare. Intre un candidat cu experienta punctuala si unul cu o gandire flexibila si creativ, parca as merge pe mana celui de-al doilea. Oricat de vasta ar fi, experienta profesionala are intotdeauna limite. Daca nu este dublata de spontaneitate, creativitate, flexibilitate a gandirii, nu face nici macar un ban gaurit.

3. Ideea ca un profesionist senior trebuie neaparat sa devina manager. O idee limitata si paguboasa pe care o avem toti intiparita si se reflecta in previziunile noastre profesionale generand de asemenea frustrari. E drept ca suntem tara cu cei mai tineri manageri, lucru care comporta riscurile sale, totusi nu trebuie uitat ca nu toti putem fi manageri. Pe langa o experienta profesionala si o maturitate personala, un manager bun detine o serie de calitati care nu sunt chiar in dotarea standard a rasei umane.

4. Ideea ca schimbarile dese de cariera inseamana instabilitate, iar schimbarile la intervale mari reprezinta contrariul. Schimbarile dese pot insemna nesansa, cele rare rutina maxima. E drept ca piata IT ne-a oferit exemple de tot felul, insa tendinta de a eticheta in masa generatii intregi atunci cand recrutezi te poate pune in imposibilitatea de a identifica adevaratele talente.

5. Firma ideala si candidatul ideal. Treziti-va, nu exista asa ceva!!! Nu exista inca o companie care sa indeplineasca toate criteriile noastre de selectie, asa cum nu am vazut inca omul perfect. Acestea exista doar in filme si in visele noastre frumoase. Compromisul si gandirea pozitiva inainte de fiecare incercare, indiferent de cate nereusite au precedat-o – cam acestia ar trebui sa fie pilonii alegerii.

6. Importanta cursurilor si a certificarilor. Indiferent de cat de bun este cursul de Project Management, finalizarea lui nu este echivalenta cu capatarea unui nou statut profesional. Repet, exista abilitati care nu sunt in dotarea noastra standard si uneori sunt dificil sau imposibil de adaugat. Un curs, o certificare genereaza cunostinte, informatii profesionale punctuale. Un profil profesional complet inseamna experienta + abilitati + informatii.  

A devenit cam lunga asa ca vom continua lista alta data.