Am inceput dimineata citind un articol trimis de Mihai. Interesant subiectul, desi spun cu mana pe inima si cu toata modestia care ma caracterizeaza ca n-am aflat nimic nou. Toate observatiile de acolo si toate profetiile imi sunt cunoscute din vremuri vechi, atat de vechi incat la acel moment, daca incepeam sa povestesc, observam reactii de tip “marmota invelea ciocolata”.

Asa ca nu renunt la meseria care m-a consacrat, cea de profeta, si spun acum niste vorbe de duh care au la baza intelepciunea antica greceasca (antica = de cand s-au integrat ei in UE) si povestiri inteleptilor din industrie: In curand (sa zicem un cincinal), piata fortei de munca se va echilibra. Iar vedetele de azi, vor fi frustratii de maine, intrucat salariul si statutul la care au ajuns, vor fi inutil de mari. In Grecia, de exemplu, nu mai exista programatorii ca patura profesionala cu o pondere relevanta. De ce? Pentru ca exista deja accesul la tot soiul de aplicatii pentru tot soiul de industrii si pentru tot soiul de verticale, orizontale, diagonale samd. Si la noi programatorii vor deveni o specie pe cale de disparitie, fara ca industria IT sa moara. Dimpotriva, va exploda. Si vor aparea in locul programatorilor consultantii si implementatorii. In timp ce unii dezvolta cu chiu cu vai o aplicatie, altii implementeaza de 5 ori una deja existenta si matura. Cine castiga oare mai mult? O sa-mi spuneti ca intotdeauna se gaseste ceva de dezvoltat. Normal, dar nu va fi nevoie de atat de multa forta de munca. Ce se va intampla cu restul industriilor? Simplu: juniorii de azi, vor deveni seniorii de maine, iar companiile vor invata ca nu experienta punctuala intr-un job este importanta atunci cand recrutezi. Pentru ca asta este una din problemele actuale: prea mult accent pe experienta punctuala, prea putin accent pe potential. Daca in zona tehnica inteleg aceasta cramponare, in banking de exemplu mi se pare de multe ori o fita. In plus cu siguranta si industria de training va progresa, devenind mult mai generoasa si se va distanta de modelul atat de teoretizat de acum. Viitorul suna asadar bine, pentru ca nu are altfel cum. Nu-mi pot inchipui apocalipsa doar datorita lipsei resurselor umane. Pana una, alta, nu am auzit sa falimenteze cineva pentru ca nu a gasit angajatii de care avea nevoie. Atat oamenii cat si organizatiile se adapteaza. Acum 2 ani ne luptam cu arme mai mult sau mai putin conventionale sa recrutam programatori de Java. Putini invingatori. Dar suntem inca toti aici: companii care dezvolta soft, firme de consultanta sau recruteri si programatori. Toti ok.

Ca ultima precizare, colaborarea uneori defectuoasa cu clientii nostri, pe care o invoca si firmele de consultanta enumerate in articol, nu se datoreaza faptului ca acestia nu constientizeaza dificultatile momentului ci mai degraba faptului ca nu isi cunosc propriile plusuri si minusuri. Lipsa brand-ului de angajator, pachete salariale neadaptate pietei, incapacitatea de a identifica si a transmite candidatilor valorile reale ale companiei, toate acestea conteaza atunci cand recrutezi si nu pot fi suplinite de nici o firma de consultanta din lume. Fiecare companie are angajatii pe care si-i permite, iar cele cu noroc si pe cei pe care ii merita.