“[...] intradevar, oamenii isi fac probleme la serviciu, tot timpul. Organizatiile sunt sisteme sociale. Sperantele si temerile pe care le avem fiecare relativ la locul nostru in “trib” si la pozitia noastra in societate sunt evocate in viata organizationala. Apartinem cu adevarat? Cat de sus in “ierarhia informala” ne aflam? Ne plac colegii nostri si putem avea incredere in ei?

De asemenea, organizatia in care muncim ne evoca amintiri si tipare comportamentale instituite in [...] familia noastra. Ne simtim gelosi pe fratii si surorile nostre (colegi de serviciu). Ne intrecem intre noi pentru a castiga atentia parintilor nostri (a sefilor). Devenim dependenti de aprobarea familiei noastre (a firmei), dupa care incepem sa o consideram restrictiva si ne gandim sa plecam de acasa (de pe postul ocupat).

Natura vietii organizationale face ca oamenilor sa le fie adeseori greu sa se trateze unii pe altii cu compasiune si consecventa. Asa cum a constatat Peter Frost in studiile care au stat la baza cartii sale Toxic Emotions at Work (2003):

Daca tu nu contribui la realizarea profiturilor, firma se va debarasa de tine. Acest lucru este adevarat, in ciuda afirmatiilor firmei cum ca “pe noi ne intereseaza oamenii”. Organizatiile trebuie sa-si stabileasca drept prima prioritate propria supravietuire, iar acest lucru are adeseori ca rezultat efecte negative asupra indivizilor si asupra relatiilor.”

Am citat din “Coaching pentru un coach – Dezvoltarea personala pentru specialistii in dezvoltare personala” scrisa de Alison Hardigan impreuna cu Mike Brearley, Adrian Moorhouse si Brendan Venter si aparuta in seria “Lecturi utile” la Editura Codecs, Bucuresti, in 2007.