Un articol pornind de la postul de pe blogul ITex si de la cel al lui Cristian Banu despre implicatiile decaderii sistemului de invatamant autohton asupra economiei, mi-a atras atentia in mod deosebit.

Articolul in cauza pledeaza pentru autoeducatia nesfarsita, pentru implicarea fiecarui individ in formarea sa umana si profesionala. Respectul pentru seniori si faptul ca scoala iti formeaza (in cel mai fericit caz, as adauga eu) doar un scheletul profesional pe care trebuie sa compui singur intreaga anatomie sunt ideile principale, care par retrograde unora, insa imi par foarte realiste mie.

Daca v-am convins, cititi-l aici.

Later edit (multumesc Alexandra): Iata si parerea “cealalta” despre testarea cunostintelor profesionale la angajare si in general, despre procedura de recrutare si selectie. La randu-i, Henrich le zice bine!