“[...] “Intr-o zi un magar a cazut intr-un put. Timp de ore animalul a gemut groaznic si fermierul caruia ii apartinea magarul se intreba ce sa faca. Pana la urma el hotareste ca animalul era batran si ca putul trebuia sa dispara. Oricum, nici unul, nici celalalt nu erau rentabili. A rugat cativa vecini sa vina sa-l ajute. Toti au luat o lopata si au inceput sa astupe putul. La inceput, cand magarul a inteles ceea ce se intampla, a inceput sa zbiere intr-un mod oribil. Apoi, spre stupefactia generala, a tacut. Munca a continuat.

La un moment dat, fermierul a privit spre fundul putului. A fost consternat de ceea ce a vazut. Dupa fiecare lopata care cadea deasupra lui, magarul se scutura pentru a arunca pamantul si il batatorea cu picioarele. Un pic mai tarziu, magarul a aparut la suprafata [...]”

Morala: ceilalti [...] vor incerca sa va ingroape cu tot felul de laturi. Solutia pentru a iesi la suprafata dintr-o astfel de situatie, trebuie sa refuzi sa te supui, sa te scuturi, sa inventezi pentru a avansa. Fiecare din grijile noastre este o piatra, un bolovan, un obstacol de drum, si ne revine noua datoria de a-l ocoli sau utiliza, pentru a ne permite sa progresam.”

Povestea de mai sus este luata din cartea ”Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?” de Jacques Salome (scuzata sa-mi fie lipsa de accent ascutit), aparuta la editura Curtea veche, Bucuresti 2009.

V-am spus-o si voua pentru ca mie mi-a placut. Si pentru ca sper sa va fie de folos, caci mie imi este!