In week-end am fost cu treaba prin Bran (de fapt treaba a constat in a chibita pe langa conferinta despre “Green Logistics” organizata de Arilog).

Am ajuns evident si la castelul cu pricina de prin partea locului, castel asimilat deja in perceptia comuna personajului Dracula. Ca istoria contrazice perceptia comuna asta este altceva, cert este ca putinii turisti straini care ne mai viziteaza tara, vor automat sa vada “castelul cu vampiri”.

Ajungi la poalele castelului, atmosfera este oarecum conforma cu asteptarile. Multi ambulanti cu multe obiecte kitchoase pe tarabe, unul mai inspaimantator decat altul: dinti de vampir, masti, cesti cu Vlad Tepes (inclus de asemenea in legenda cu pricina) si altele similare. Intri in castel, te loveste o neconcordanta: istorioarele scrise pe pereti nu zic nimic despre Dracula, iar ghizii o dau intr-una cu meritele Reginei Maria in reconstructia castelului. Noi romanii, care stim cum sta treaba la cartea de istorie, nu avem mari frustrari. Am vazut insa niste straini care se echipasera cu masti de vampir, un pic cam stanjeniti de austeritatea si seriozitatea care domnea in Bran.

Nu pledez acum pentru transformarea Castelului Bran intr-un castel al groazei, un imens kitch care sa urmeze fictiuni americane. Castelul Bran are istoria lui si cu asta basta. Insa nu pot sa nu remarc lipsa noastra de imaginatie intr-ale marketingului. Scara aceea secreta, care arata vampiresc, ar putea avea, printr-o conventie general acceptata, o istorie un pic mistificata. A insela asteptarile “consumatorului” mi se pare mai imoral decat a inventa o poveste cu talc. Daca aceasta solutie pare neadecvata, atunci sa ne luptam cu eticheta pe care Branul o poarta, gratie comersantilor si agentiilor de turism.

Oricum cred ca este tardiva orice implicare. Din cate inteleg castelul a fost retrocedat. Viitorul suna nesigur. Bu hu hu!