Despre vacanta sau despre afacerile altora

Despre vacanta sau despre afacerile altora

Traind din plin nostalgia vacantei, tin sa va povestesc (din nou) despre frumusetile patriei si turismul care le face sa paleasca.

Cuprinsi fiind de patriotism acut, am purces in acest an la a ne sarbatori noul in an frumoasa statiune montana Ranca din judetul Gorj. Locuri superbe, salbatice, pline de zapada, aer curat, tot tacamul.

Hotelul cu pricina, 3 stele conform clasificarii facute de cineva chior sau foarte flamand ne-a intampinat cu prima surpriza placuta: fiind un grup de familisti cu copii, ni s-au dat camarutele de la etajul 4. Unde-i liftul? Nu e liftul… Cine are prichindei in posesie intelege placerea maxima de a-i tarai pe scari deimpreuna cu bagaje multe si voluminoase, ca de, parintii au multe de carat. Dar hei, suntem in vacanta, nimic nu ne poate umbri bucuria!

In camera, a doua supriza: mobilierul sumar era compus din paturi si scaune. Nu dulap. Ca doar eram la Ranca la 3 stele, nu in Dubai la 6! Camera mica, bagaje multe, am gasit cu greu ceva loc, dar cum schimbatul multiplu al sediilor ITex m-au invatat sa optimizez spatii mai ciudate ca asta, am gasit solutia care sa ne asigure si loc de trecere si posibilitatea de a umbla in valize.

In restaurant suprizele au continuat: cand si cand cate o garnitura lasata la fezandat in suc propriu, cu un miros acrisor si gust asisderea isi faceau loc pe masa noastra. Vinul se amesteca in recipiente cu tuica intr-un fel de carcalete specific probabil zonei, friptura avea in strat egal carne si Delikat, uneori corpuri straine apareau prin farfurii, dar timpul a trecut cu repeziciune si nici nu am bagat de seama aceste detalii. Mi-au ramas in cap cuvintele directorului de hotel: „acum exista reguli clare impuse de UE in ceea ce priveste alimentatia turistilor”. Pai daca cu reguli clare mananci ce le-a ramas celor ce-au parasit statiunea, cum naiba era inainte?

Sa va povestesc si despre procedura hotelului de a face curat in camere. Nu exista! A treia zi de sedere, in care deja se simtea o nevoie acuta, am cerut explicit la receptie sa ni se faca curat. Duduia insarcinata cu curatenia a sosit si a schimbat prosoapele. Atat! Am cerut din nou, explicand in detaliu cam ce ar trebui facut. S-a pus astfel aspiratorul, uitandu-se ca exista si o baie in care baltea apa datorita unei defectiuni la cada de dus.

Surpriza maxima este alta: in frumoasa localitate nu exista posibilitatea de a-ti cumpara nici macar o ciocolata. Ca turist, esti la mana unor afaceristi care cred ca a refolosi vinul si tuica de la masa festiva, ii scuteste de niste cheltuieli si care alunga competiatia micilor comercianti cu ajutorul politiei locale. Caci pe banii nostri, in minunatul hotel mancau (gratis) politistii comunitari si rutieri. Ca de, „e si ei oameni” si la o adica au o prestanta in astfel de cazuri…

A fost un revelion scump. Si in sinea lui prost, daca nu-l salvau prietenii cu care l-am petrecut, locurile si faptul ca ai ce face prin zona.

Am constatat inca o data ca cei care conduc astfel de afaceri in turism sunt niste licheni care paraziteaza ceea ce natura ne-a harazit tuturor. Niste oportunisti profitori care cred ca regula de succes este „sa cunosti pe cine trebuie”. Pentru ca in Romania aceasta inseamna ca nu ai probleme cu Protectia Consumatorului sau cu alte astfel de institutii. Dar uite, ai probleme cu clientii! Adica exact cu cei care iti finanteaza (sau nu) afacerea.

Turismului din Romania ii lipseste, pe langa orientarea catre client, o pozitionare clara. O strategie de marketing realista: „nu avem strazi, nu avem infrastructura, dar ne-a mai ramas o bruma de autenticitate”. Atat timp cat o mana o spala pe cealalta si cat o lasam ca merge si asa, vom avea servicii proaste platite pe bani grei.

Pe de alta parte, turismului autohton ii prisosesc clientii. Pentru ca puhoiul de oameni care populeaza statiunile lasand neconditionat bani frumosi, numai la servicii de calitate nu imbie!

Dar sa va spun un lucru: atat timp cat nu vom avea autostrazi care sa ne scoata usor spre vestul Europei, clientii tot vor prisosi, serviciile tot vor mirosi (e pentru rima) si noi tot turisti aici vom fi!