Un prieten m-a intrebat cu ceva timp in urma ce mai citesc. Din pacate, nu prea mai gasesc timp pentru lectura, desi recuperez usor in week-end-uri ploioase. Recunosc insa ca pe langa materialul genetic (de exceptie as adauga cu modestie) si influentele exercitate prin educatie (multumesc parintilor si sistemului ceausist), lecturile cantitative de pana dupa studentie m-au ajutat sa devin omul care sunt. Sa o luam in ordine:
Povestirile cu copii tristi din frageda pruncie m-au ajutat sa inteleg ca exista pentru oricine o sansa sa reuseasca. Din pacate acum vedem prea multe destine precum cele ale lui Heidi si Remi la televizor…
Tona de romane politiste (preferate fiind cele de Agatha Christie si varianta autohtona Rodica Ojog – Brasoveanu) m-a ajutat sa-mi structurez gandirea si sa caut indici privitori la cauzalitate.
Tona de romane de dragoste, unele citite prematur, mi-a aratat ca relatiile interumane sunt deopotriva fragile si regenerabile si ca, indiferent cat sunt de dureroase, toate experientele de viata merita traite.
Cartile de specialitate mi-au dat informatii atunci cand nu aveam de unde sa le obtin. Procesarea acestor informatii mi-a creat acea baza pe care nici scoala si nici experienta initiala nu mi le-au putut da.
Literatura autohtona (in special proza interbelica) m-a ajutat sa-mi dezvolt un vocabular care ma ajuta sa ma exprim in scris si oral destul de bine (vorbesc serios, nu luati in seama ce scriu pe aici!). Din pacate argoul zilnic ma ajuta acum sa involuez.
Mai sunt multe. Romanele lui Jules Verne, romanele in serie cu pionieri bravi care izbandeau indiferent de context, proza proasta care m-a ajutat sa o percep pe cea buna si tot asa.
Nu am scris acest post ca sa impartasesc experienta mea in ale lecturii. L-am scris pentru ca desi constituie o industrie profitabila, cartile ne influenteaza din ce in ce mai putin. Uitandu-ma in jurul meu am constatat ca oamenii pierd timpul citind retete de-a gata care sa-i duca pe culmile succesului personal sau profesional, carti nascute din chinul talentului unor persoane notorii si enciclopedii facute pe banda rulanta din dragul de a vinde ziare.
Eu va propun azi un clasic: Strainul – Albert Camus. E usor de citit si plin de intelesuri actuale. Alte propuneri?