Sanse si nesanse

Sanse si nesanse

Ieri ajutoarele noastre si ale prietenilor nostri au ajuns la copiii din Caciulati, Moara Vlasiei gratie celor care au initiat programul. De aceea dorim sa va multumim tuturor celor care ati raspuns la apelul nostru si in mod special lui Anne-Marie Georgescu.

In total s-au strans peste 600 de caiete si alte nenumarate rechizite care au ajuns la 38 de copii de pe o lista facuta de directorul scolii cu cei mai saraci. Scoala are in total 110 copii din clasele I-VIII insa cei care au primit pachetele nu au avut niciodata mai mult de 2 caiete doar pentru ei, pe care sa nu trebuiasca sa le imparta cu fratii si surorile lor. Multi din copii faceau parte din aceeasi familie, aceste pachete asigurandu-le necesarul pentru cel putin 1 an scolar.

Desi nu am putut ajunge acolo, am reusit sa vad poze si filmulete din momentul in care copiii primeau pachetele. Am vazut niste copii imbracati prost, timorati si timizi, neobisnuiti ca cineva sa le dea ceva. Unul dintre cadrele didactice a si specificat apasat ca nimeni nu le-a oferit niciodata nimic. Am vazut o fetita suspinand in asteptarea pachetului intr-un amestec de timiditate si de stanjeneala pentru faptul ca se afla printre cei 38.

Tot in acea scoala am vazut terenul de joaca langa vie, gainile vecinului din stanga si porcul vecinului din dreapta. O imagine idilica a invatamantului din sate…

Tot acolo bataia inca e rupta din rai. Povesti triste ale unor copii care sunt condamnati de sistem „sa nu vada dincolo de lungul nasului” pentru ca vor fi pedepsiti de cei care ar trebui sa ii educe. Pana la urma educatie se cheama si bataia, nu?

Pe acesti 110 copii tot sistemul ii condamna la limitare in gandire, in dorinte, in orizont…Atata timp cat cadrele didactice nu sunt motivate sa faca invatamant de calitate si la sate (nu ca la oras e de o extraordinara calitate) acei copii vor primi educatie de la parintii cu 4 clase, de la niste profesori extrem de slab pregatiti si de la o viata aspra care ii invata doar sa munceasca pamantul.

O sa ziceti ca cineva trebuie sa faca si asta. Ca daca toti pleaca de la sate cine mai cultiva, creste si hraneste populatia „telectuala” de la orase? Problema este de fapt in lipsa unor sanse pentru cei care vor si pot sa faca mai mult. Lor nu li se ofera o alta perspectiva.

Daca va intrebati unde se afla scoala dati un search pe Google. Primele pagini sunt pline de anunturi de vanzari de terenuri pentru vile deci nu poate fi prea departe de centrul cultural Bucuresti. De fapt se afla la doar 30 de km de capitala…

Intr-un final totul se reduce la sanse si nesanse: sansa de a te fi nascut la sat intr-o familie mai instarita iti ofera posibilitatea sa pleci la oras, sa „faci carte”, nesansa de a face parte dintr-o familie numeroasa, cu parinti aproape analfabeti iti ofera o singura perspectiva – 8 clase poate la scoala din sat.