Prototipul de mester ”Dorel”: eficient precum frectia la un picior de lemn, consumator de licori bahice, specialist in toate dar priceput la nimic. De cate ori vad aceasta categorie profesionala in actiune nu incetez sa ma minunez. De ce la noi zugravii, instalatorii, constructorii sunt o mare pacoste? De ce mai degraba imi scot 5 masele si imi fac 10 analize cu bariu decat sa vad in casa/ biroul meu un mester?

Prima observatie: nu am cunoscut pana acum un mester pasionat de ceea ce face. Nu am cunoscut un instalator care sa adore sa mufeze tevi sau sa poarte la breloc un trafalet in miniatura. Pur si simplu toti acesti oameni devin mesteri prin esec. Nu le place scoala, nu se pricep aparent la nimic, asa ca trec la pus faianta. Cata fizica/ geometrie/ gramatica iti trebuie pentru asa ceva?

A doua observatie: a fi mester reprezinta la noi un statut profesional inferior. Pare o meserie rusinoasa, desi serviciile in orice tara civilizata, reprezinta afaceri onorabile si foarte profitabile.

Ce cred eu? Ca daca invatamantul romaneasc ar incuraja cu adevarat scolile de meserii, daca acolo ar ajunge oamenii care chiar au abilitati in a fi meseriasi, am putea vedea si noi instalatori care stiu sa monteze corect turul si returul unui calorifer sau care stiu cum e cu arcul electric. Dorel ar deveni o specie pe cale de disparitie si noi am scapa de mari stresuri.

Si mai cred ca ar trebui sa repunem sistemul de valori in pozitie verticala. Nu sa schimbi tevi e rusinos si nici sa pui faianta. E rusinos sa stai si sa cheltui banii statului cand ai putea munci si mai ales e rusinos sa nu-ti accepti statutul dobandit pentru ca asa ai ales.

Ceea ce am scris mai sus ar putea fi o parabola care sa cuprinda tot ceea ce inseamna servicii in Romania. Am putea sa-i dam si IT-ului ceea ce i se cuvine…