Imi amintesc ca la un moment dat am vazut o cantareata blonda la niste premii. Nu era de sorginte romaneasca si nici nu era Britany Spears. Am pus eticheta: par blond, dotari extra, iata reteta succesului. La mult timp dupa aceea, am auzit-o cantand live intr-un spectacol si mi-am dat seama ca avea o voce incredibila. Acum nu prea mai stiu nimic despre ea.

Apoi imi amintesc de unul dintre sefii mei, pe care, ca pe orice sef, l-am judecat aspru. “A reusit datorita oportunitatilor” mi-am spus mereu. Pana cand, intr-o situatie anume am vazut cata putere de munca are si cum privea obstacolele din calea sa. Nu stiu cum merg afacerile acum.

La randul meu ma mai lovesc cand si cand de ideile superficiale ale altora despre mine. Si ma lupt inca cu ideile superficiale pe care eu mi le creez fata de cei din jur. Uneori inving eu, alteori inving ele.

Am capatat insa intelepciunea de a intelege ca nu parerea mea conteaza. Singurul judecator impartial si profetic de caractere este timpul. El spune care din noi merita sau nu piedestalul pe care ne ridicam noi, ne ridica oportunitatile sau ne ridica altii. El cerne calitatile esentiale de cele neimportante in reteta succesului. El este cel care separa valoarea adevarata de spoiala vremelnica.

Dar pana cand timpul isi spune cuvantul, noi oamenii putem sporovai in continuare!