Uitandu-ma zilele acestea printr-o baza de date a companiilor autohtone (sortate dupa nivelul cifrei de afaceri) am fost lovita de faptul ca o parte dintre cele care depasesc 10 mil. de EUR au adrese de mail free, nu au site de prezentare si nu exista practic pe internet (la o simpla cautare, numarul si relevanta rezultatelor sunt practic nule).

Este cel putin paradoxal. Practic aceste firme contrazic flagrant legile marketingului, daca nu si pe cele ale resurselor umane. Cum isi angajeaza aceste firme angajatii atat de performanti incat sa atinga aceste cifre? Cum comunica cu potentialii lor clienti? Tare as vrea sa invat si eu cum sa fac 10 mil EUR fara sa ma indexeze Google… are cineva un studiu de caz?

O alta categorie este reprezentata de firmele care au site de prezentare si ceva notorietate. Insa aceleasi motoare de cautare returneaza articole din ziare cu diverse matrapazlacuri posibil infaptuite de catre fondatori (cred in prezumtia lor de nevinovatie). Nici site-urile de prezentare si nici vreun comunicat de presa nu se grabeste sa contrazica articolele cu pricina. Aparent, in Romania, cel mai bun PR este cel negativ, intrucat din ce apar zvonuri de afaceri necurate, din atat profitul creste!  (Nota: intrucat se apropie lansarea lui ITEX 440 - asteptam toamna – am sa-i rog pe vecinii de la DNA sa ma aresteze. Nu vad o metoda mai buna de promovare!)

Mi se pare cel putin amuzant ca in astfel de context sa mai pui in discutie gandirea strategica, managementul eficient, orientarea catre client si alte anacronisme de acest tip. Banii sunt undeva si unii stiu sa ajunga la ei, contrazicand flagrant tone de teorie si o intreaga istorie manageriala scrisa prin tarile civilizate.

Recunosc pe aceasta cale ca nu este vorba despre o majoritate si ca exista in Romania numeroase companii a caror cale spre reusita pare transparenta si logica. Totusi paradoxurile de mai sus exista in numar suficient de mare cat sa te puna pe ganduri. Si pe scris