O cerere in casatorie si divagatii

Zilele trecute am primit o cerere in casatorie. Nu eu, ci noi, o aplicatie a unui domn care vrea sa se angajaze in domeniul resurselor umane. Titlul este chiar acesta “Cerere in casatorie”, continutul fiind insa unul care nu continua (din fericire) in acelasi stil. Frumos, ne-a distrat, dar nu cred ca acesta era scopul final propus.

Imi pare un prilej bun de a vorbi despre a iesi in evidenta in cadrul procesului de recrutare si selectie. Intrucat proportiile s-au schimbat prin piata muncii, mi se pare salutar ca din postura de candidat sa incerci sa faci diferenta, sa gasesti o abordare diferita fata de ceilalti, tocmai pentru a atrage atentia asupra ta. Insa majoritatea companiilor cauta oameni conformisti care sa se adapteze usor mediului, care sa respecte regulile si care sa creeze o masa relativ omogena. (Exceptie fac organizatiile care traiesc din activitati preponderent creative, dar si aici este nevoie de disciplina si rigoare, intrucat altfel se genereaza haos). Inainte de a va exprima rebeliunea in fata realitatii, va spun si de ce se intampla asa: pentru ca este obositor sa faci fata zi de zi unor provocari atat de multiple si diferite oferite de angajatii tai, pentru ca nu este productiv sa petreci mai mult timp calibrand echipe decat coordonandu-le, pentru ca oamenii prefera normalitatea neprevazutului. De aceea candidatii amuzanti, cu abordari ciudate sau cei care nu respecta regula jocului, asa cum este ea stabilita, sunt exclusi din start.

Asta nu inseamna ca gandirea care transcende cutia trebuie renegata, blamata, starpita din fasa. Puteti gasi o abordare creativa a CV-ului. Puteti gasi mijloace neuzuale de a-l trimite. Mie mi-ar placea de exemplu sa mai gasesc CV-uri in cutia postala sau sa primim vizita unor aplicanti spontani, asa cum era odinioara. Mi-ar placea sa primesc Video-CV-uri sau CV-uri redactate altfel decat cele pe care le vad zilnic. Cererea in casatorie insa… e cam mult.

Imi pare rau ca la nunta cu pricina nu s-a gasit pana acum decat nanas. Dar poate ca alti tineri pretendenti (si nu doar ai nostri) vor invata acum cate ceva despre petit.

One Response to “O cerere in casatorie si divagatii”

  1. Cu toate ca piata muncii este dezechilibrata, sunt destul de putini candidati care incearca sa faca diferenta… si, dupa cum spuneai si tu, nu o fac in cel mai potrivit mod.

    Ca recruiter, as vrea sa citesc o scrisoare de intentie si sa simt ca mi se adreseaza. Sa vad ca persoana respectiva a citit anuntul cu atentie, are informatii despre compania pentru care aplica, are argumente pentru care aplica la ACEST post, la ACEASTA companie.

    Un candidat care face acest lucru se diferentiaza de ceilalti.

Leave a Reply