Jurnal de criza – partea a II-a
“Traim o criza profunda a moralitatii, o criza a lipsei de valori.”
Adevarul este ca pana mai ieri cand cu criza, oamenii erau extrem de morali. Coruptia a aparut chiar inaintea crizei financiare. Evaziunea fiscala la fel. Bancile, care pana mai ieri isi stabileau politicile in colaborare cu reprezentanti ai Bisericii, brusc au renuntat la acest comportament si de aici problemele. Iata monstri creati peste noapte de imoralitatea noastra!
Chiar suntem acum mai imorali decat in trecut? Enron a avut binecuvantarea Papei? Companiile farmaceutice care au mutilat generatii intregi de copii saraci au fost morale? De vreo cateva decenii producem in cateva tari subdezvoltate ceea ce consuma un glob intreg, iar oamenii aceia, desi imbraca si hranesc o planeta, traiesc la limita subzistentei. Curat moralitate si grija pentru semeni, zau asa!
“Oamenii consuma aberant si de aceea a aparut criza.”
Subscriu la aceasta idee: daca oamenii nu ar mai consuma, nu ar mai fi crize de nici un fel. Doar una ecologica, daca in loc de cumparaturi in supermarket am purcede la a culege scoarta de copaci din padure, dar asta nu se pune!
Oamenii consuma aberant, dar si tehnologia si produsele se dezvolta aberant, iar oamenii se inmultesc aberant. Daca am fi gasit rezolvarea la problema “cum sa te dezvolti ca societate fara sa consumi?” ar fi facut sens sa ne punem cenusa in cap pe tema asta.
“Aceasta criza va reaseza principiile economice si va pune bazele unei noi economii.”
Sunt si eu convinsa ca daca nu aparea criza aceasta, si in 3010, cand semenii nostri si-ar vizita rudele cu racheta, tot asa ar arata economia mondiala.
Nu ma voi alatura petitorilor crizei. Asa ca in final spun doar ca orice am face in viitor, cat vom consuma sau cat ne vom pocai, o alta criza tot ne va paste. Caci ce ar fi sanatatea fara boala, viata fara moarte, tineretea fara batranete si cresterea fara scadere?