Haina si omul
Zilele trecute, la restaurant, mi-a servit masa o domnisoara plina de bijuterii. Zdranganeau si luceau toate, iar eu nu puteam sa-mi iau gandul de la faptul ca, daca ar fi cu adevarat preocupata de igiena, jumatate din zi si-ar petrece-o curatand toate podoabele aurite. Scade productivitatea, zau asa!
Astazi la banca am fost fascinata de un colier care statea pe partea cealalta a ghiseului: mare, din aur foarte sclipitor. Ideea de banca si de colier voluminos - sclipitor in aceeasi propozitie, nu stiu de ce dar m-a cam bulversat.
Fiecare se imbraca dupa cum ii place si dupa cum crede ca ii sta bine. Dar si dupa cum lucreaza. Caci pana la urma hainele si accesoriile sunt extrem de vizibile si transmit un mesaj. Bratarile domnisoarei care m-a servit mi-au transmis subliminal ideea unui spatiu insuficient igienizat de luat masa. Colierul cel sclipitor mi-a transmis o alerta de neprofesionalism. Caci daca lucrezi in banca, atitudinea ta ar trebui sa-mi atraga atentia, nu bijuteria. Imi amintesc intr-una din experientele mele de viata ca am vazut o doamna-notar care purta la vedere cam sase branduri din celea babane. Si ma gandeam ca preturile practicate de ea sunt umflate, intrucat cum altfel sa-ti permiti posete ce costa cat un Logan si haine cu pretul carora ai hrani un orfelinat… De asemenea, imi amintesc de o petrecere, organizata intr-un spatiu extrem de cochet si cu mult bun gust, in care ghiulul kitchos al celui care m-a servit mi-a demontat instantaneu senzatia de eleganta.
La interviuri este cam la fel: nu conteaza neaparat ce porti ci cum porti si daca disoneaza ceva. Caci blugii taiati in parti dorsale si decolteele prea adanci transmit la randul lor mesaje. De partea cealalta a mesei este la fel: accesoriile care-ti tradeaza apartenenta religioasa sau cea la grupuri sociale minoritare (“Sunt feminista!”, “Imi plac drogurile”, “Urasc animalele de casa”) pot induce mesaje ostile celor cu care stam de vorba.
Consider haina un ambalaj, care poate ascunde surprize placute sau neplacute (nu ma refer la aspectul fizic, ci la personalitatea celor ce le poarta). Sunt de asemenea niste veritabile jucarii cu ajutorul carora poti parea mai bogat, mai sarac, frivol sau serios, dupa cum ai chef si nevoie. Insa cand pe ambalaj apare o funda prea mare, sau prea colorata, care-mi distrage atentia vadit sau ma sperie, recunosc ca nu prea mai am chef sa aflu ce se afla dincolo. Intrucat pare atat de evident…