Gigi (George) Becali sau Bill Gates?
Incerc de mult sa aflu ce sta la baza succesului in viata. Voi denumi in cele ce urmeaza prin succes, acel grad de implinire personala, profesionala si financiara corelata cu un anumit nivel de notorietate.
Cand vorbim despre actori, artisti in general sau sportivi lucrurile sunt clare. Reteta succesului contine talent cu toptanul, multa munca si multa determinare. Si capacitatea de a renunta la multe: mancare, relatii sociale si familiale normale si uneori chiar la dreptul de a fi educat.
Dar cand vorbim despre oameni de afaceri? Sau despre oameni care au schimbat lumea prin inovatiile lor? Sau despre politicieni? Un lucru e clar: ii duce acolo dorinta de afirmare si de imbogatire. Dorinta de a ramane cu orice chip in mintea oamenilor si in istorie. Bill Gates a reusit si nu e singurul. Reteta: a facut bani din pasiunea vietii lui. A inovat, nu s-a temut sa ia decizii controversate si a reusit sa creeze un imperiu. Familia e sfanta, actiunile caritabile la ordinea zilei. Aceasta reteta americana de succes a functionat in numeroase cazuri.
Sa vedem acum reteta romaneasca de succes si am sa-l citez aici pe cel mai prezent om bogat al Romaniei: Gigi Becali. Plusuri: abilitatea de a descoperi aur in mormanul de gunoi si de a intui viitoare surse profitabile de imbogatire. Lipsuri: o baza educativa care sa confere stabilitate celor invatate ulterior, lipsa pasiunii pentru orice (as pune fotbalul la pasiuni, dar parca si pamantul si parca nici radacinile pastoresti nu trebuie uitate) si insuficienta de a deveni un model. Nu se teme de decizii controversate dar ce folos si intr-adevar familia e sfanta si actiunile caritabile sunt la ordinea zilei. Iar aceasta reteta romaneasca de succes poate fi replicata la nivelul toturor oamenilor de afaceri notorii din top 300. Cei care sunt atat de notorii incat ii stie tot romanul indiferent de cat de rural e.
De ce americanii pot face totul la alt nivel? De ce la noi totul e mai ciobaneste? De ce marile companii romanesti au crescut proportional cu nefericirea angajatilor? De ce noi nu putem dezvolta modele de succes complete, incredibile, inovative si de notorietate mondiala? Sa dau vina iar pe invatamantul romanesc? Sau sa laud mentalitatea americana conform careia poti face orice iti propui? Sa ma gandesc ca la americani baza de selectie e mai mare? Dar proportional ar fi trebuit sa avem macar un om de afaceri de geniu care sa fi schimbat lumea.
Bine ca avem totusi sportivi si artisti. Dar si ei au…