Capital a realizat ieri o analiza interesanta a celor mai mari esecuri ale capitalismului post-revolutionar. Vidul legislativ si proprietatea aparent comuna generata de sistemul comunist au facut posibila distrugerea infrastructurii agricole si transformarea Romaniei din “Granarul Europei” in importator fervent de cereale, fructe, legume si alimente in general. Flota a disparut ca printr-un spectacol de magie, privatizarile s-au facut asa cum stim cu totii (va mai amintiti de celebra sintagma “privatizarea pe un dolar”?), au falimentat banci, au aparut fonduri de investitii ca-n povesti, care iti dublau peste noapte economiile, iar infrastructura rutiera s-a dezvoltat (si continua sa o faca) intr-un ritm care probabil ca-l determina pe Tovaras sa faca precum burghiul in mormant.

La capitolul privatizare, as adauga pe lista de esecuri si celebra incercare de privatizare populista a lui Vacaroiu – cuponiada, in care am devenit cu totii peste noapte actionari pe la falimentarele institutii care nu au putut fi altfel privatizate. Mai mult de jumatate din ele au falimentat oricum, pentru ca din nefericire nu este suficient doar capitalul ca sa faci o firma sa mearga. Mai trebuie si ceva gandire strategica, iar in unele cazuri si o politica externa sustinuta. Ceea ce nu s-a intamplat…

Probabil ca peste 20 de ani lista va fi mai lunga. Si cu siguranta ca 2009 si vidul de masuri anticriza, corelat cu cateva masuri involuntar – procriza, va ramane in istoria capitalismului romanesc ca fiind un esec la fel de mare ca si cele prezentate ieri de Capital. Sper insa in optimismul brucanesc si in faptul ca de acum incolo, dupa cei 20 de ani de sacrificiu, sa se arate si un top al reusitelor capitalismului romanesc.