Am observat in periplul prin companiile – client sau potentiale a fi client preferinta pentru negatii in comunicarea cu angajatii. Nu ma refer doar la regulamentele interne care abunda in sintagme negative ci si la indemnurile care apar pe diverse inscriptii: “Nu puteti intra fara card de acces”, “Nu lasati chistoace in scrumiera/ vase in chiuveta/ mancare in frigider”, “Nu risipiti resurse” si lista poate continua.

Propaganda cu ajutorul lui NU, o negatie mult prea puternica, este foarte utila in zona de protectia muncii, siguranta circulatiei, desi nici acolo nu stiu cat de mult impact are. Poate doar daca NU-urile sunt urmate de avertismente concrete si cu mesaj puternic care atentioneaza asupra unor pericole (“Nu atingeti cablul! Pericol de electrocutare!”).

In comunicarea uzuala cu angajatii insa, aceste NU-uri ferme care apar in contexte derizorii, se transforma intr-un veritabil “Ba da!”. Dovada stau regulile incalcate cu naturalete, zecile de chistoace sau vase din chiuveta care tot in sarcina celor care fac curatenie raman.

Motivul pentru care nu suportam NU-urile sunt probabil adanc ascunse in copilaria noastra, cand argumentul suprem al parintilor “Nu face asta pentru ca asa spun eu” ne-a frustrat ingrozitor. Sau poate ca sta in firea omului sa provoace pe cel care ii impune o regula, facand exact pe dos si asteptand consecintele. Cert este ca limba romana este extrem de generoasa in vocabular si flexibila in sintaxa incat sa-l fentam cu talent pe NU in comunicarea cu angajatii.

Ceea ce va si invit sa faceti!