Majoritatea cunoscutilor, prietenilor, rudelor mei se plang de lipsa timpului. Munca ii acapareaza si nu le mai da ragaz pentru pasiuni, familie, mici placeri ale vietii.

Vrem sau nu, petrecem la serviciu mai mult decat acasa. Totusi, putine firme iau in considerarea viata post programul de lucru, familia, pasiunile angajatilor, problemele lor, bucuriile lor. Exista in majoritatea corporatiilor sisteme artificiale, care trimit felicitari de ziua copiilor sau noteaza ca in CV-ul de angajare scria ca pasiune “tenisul”, cadoul de ziua ta fiind astfel previzibil. Companiile mici au avantajul de a putea tine sub control toate acestea intr-un mod natural, dar este suficient? Compenseaza?

Nu putem si nu avem de ce sa cerem companiilor sa ne cunoasca iubirile si dezamagirile, zilele proaste sau cele bune. Insa, este o necesitate ca modul de organizare al activitatii sa lase loc si vietii personale. Ca echipa sa fie dimensionata optim, ca fluxurile de lucru sa fie eficiente, ca promisiunile catre clienti sa fie realiste, respectandu-ne timpul si viata. De asemenea, sistemul de zile libere garantat de legislatie ar putea fi dublat de unul gandit de fiecare companie in parte. O zi pe an angajatii ar putea lipsi pe motiv ca “nu au chef” (anuntand evident cu minimum o zi inainte). Si o zi pe an sa fie “ziua familiei”, pe care sa o poata petrece impreuna cu ai sai. Un sistem cu 4-5 astfel de zile nu costa chiar asa mult, iar rezultatele ar compensa oricum costurile.  

Dar oare doar companiile duc vina lipsei noastre de viata personala? Sau si noi, prin puterea data de liberul arbitru, punem intotdeauna prioritatile in acelasi sens? Oare doar organizatia isi dimensioneaza gresit activitatile sau si noi gresim atunci cand ne planificam timpul de munca?

Ca de obicei, echilibrul este la mijlocul axei: organizatiile trebuie sa invete ca nu suntem (inca) roboti, iar noi trebuie sa invatam sa ne aliniem cand si cand prioritatile intr-o alta ordine si sa incercam sa compensam lipsa de cantitate cu o calitate sporita a modului in care ne petrecem putinul timp ramas.