Trecand prin multe organizatii, ca angajat, consultant, vanzator, candidat, am invatat sa analizez partea vizibila a culturii organizationale. Am observat astfel ca exista doua tipuri de companii/ firme:

In primul rand, exista cele care au la baza valori clare, chiar daca nu intotdeauna formalizate si constientizate. Aceste valori stau la baza activitatii lor si sunt urmate prin simpatie de catre angajati. Exemple de astfel de valori: orientarea catre client, profesionalism, creativitate sau inovatie, competitivitate (dorinta de a fi in top), perfectionism, promptitudine. Expresia lor superficiala si usor de observat: mediu placut, oameni politicosi, preocupare reala spre profesionism, colegialitate, timp de raspuns bun, respectarea promisiunilor facute si multe altele asemenea.

Exista insa si companii care au la baza culturii lor o serie intreaga de non-valori. Vorbim despre agresivitate (asimilata in mod gresit competitivitatii), amanare (asimilata in mod gresit implicarii in numeroase activitati, deci productivitatii), lipsa de respect fata de oameni si reguli (asimilata incorect puterii, capacitatii de a trece peste orice in atingerea scopurilor), incapacitatea de a colabora (cei puternici se descurca singuri!), negativismul (cine priveste lucrurile in mod negativ sigur analizeaza temeinic…), supraincarcarea si numeroase altele asemenea. Expresia lor superficiala si usor de observat: mediu de lucru incarcat,  paranoia organizationala sau macar un soi de isterie, nerespectarea promisiunilor, evitare, amanare, lipsa de curaj in actiune dublata de actiuni demonstrative, abordari conflictuale si multe altele asemenea.

In mod natural, aceste valori si non-valori isi extind aria de influenta si la nivelul relatiei cu clientii, furnizorii, partenerii. Si la nivelul interviurilor de angajare sunt usor de identificat, intrucat razbat atat din proceduri, cat si din mesaje, comportamentele intervievatorilor, timpul de raspuns si multe altele.

Rational vorbind, pana la urma fiecare companie are si bun si rau, si pozitiv si negativ si valori si non-valori. Ma refer aici la predominanta!

Daca te uiti in piata, pare ca atat cei care imbratiseaza valori cat si cei care se bazeaza pe non-valori, fac profit, se dezvolta, cresc. Numai ca primii cresc sanatos, avand o fundatie solida, in timp ce urmatorii se maresc avand la baza un teren sordid. Primii se pot ridica daca au cazut, ceilalti se scufunda profund si irevocabil, atunci cand se asteapta mai putin.

Nu este poezie, nici fictiune. Exemple sunt multe (Enron, Arthur Andresen, recent ceva banci americane, asta ca sa nu enumar din cele autohtone), iar intelepciunea populara se aplica si aici. Binele invinge nu doar in povestile de adormit copii si in filmele americane, ci si in business.

Asadar (ma adresez acum doar celor mandri de non-valorile pe care le poarta cu ei): oricat de profitabile par, purcedeti la schimbare! A construi o organizatie pornind de la ceva negativ – mai ales daca ea depinde de oameni si nu de linii de productie – este similar cu a realiza un Taj Mahal la Glina. Adica este paradoxal, utopic, ciudat si ineficient, dar cu siguranta realizabil!

Peace!