Zilele trecute, Richard Branson a scris pe blogul sau despre politica vacantelor nelimitate pe care a implementat-o in cadrul Virgin. Explicatia lui Branson pare logica: atat timp cat exista program de lucru flexibil, de ce nu ar exista si vacante flexibile? Nu detaliez, merita sa cititi postul cu pricina.
Tot zilele trecute Alibaba s-a listat la NYSE, bursa din New York, facand, vorba ceea din sport, o figura nesperat de frumoasa. Ceea ce a amintit unora despre reteta de succes a altui mare om bogat: Jack Ma. Acesta a declarant ca o pentru a reusi, angajatii Alibaba trebuie sa depaseasca gandirea de tip: „muncesc de la 8 la 5”, dedicandu-si practic tot timpul disponibil atingerii obiectivelor propuse. Tot program flexibil, dar acea flexibilitate a distribuirii orelor suplimentare, nu a timpului liber.
Doua scoli de gandire diferite, doua culturi organizationale diferite, doi lideri diferiti. Branson predica despre a te distra la locul de munca, despre a munci din pasiune si cu pasiune. Recompenseaza cu generozitate, nu crede in puterea deciziilor negative.
Ma predica despre a munci cu incrancenare, tocmai din pasiune. Crede in puterea exercitiului coercitiv si il practica.
Si oricat de relativ ar fi succesul, atat Alibaba cat si Virgin sunt, la acest moment, companii de succes.
Iata ca nu exista o singura cale, un singur mod, o singura lege. Fiecare conduce destinele companiei cum ii este confortabil: cu mana de fier, manusa de catifea sau orice alte permutari ii sunt comode.
Totusi nu pot sa nu remarc: modelul Alibaba este similar multor alte corporatii. Si este cel mai simplu de urmat, in primul rand pentru ca esti exact ca ceilalti, iti gasesti usor angajati si clienti, apoi pentru ca a detine controlul intr-o maniera atat de vizibila este foarte simplu. Ai reguli, proceduri si ai elemente punitive atunci cand nu sunt respectate.
Ceea ce face Branson insa, e treaba grea. Sa creezi o structura corporatista cu un mediu organizationat relaxat, nu-i pentru oricine. Clientii te vad ca pe un excentric, potentialii angajati ca pe o ciudatenie, pentru ca ceea ce pare prea frumos, rareori si este. In ceea ce priveste controlul, trebuie sa fii cu adevarat genial sa poti controla un colos organizational fara sa dai nici o clipa senzatia ca o faci.
Nu imi inchipui ca la Virgin angajatii nu au zile mai mult decat de grele sau provocari generatoare de stari negative. Dar stiu sigur ca au apoi ragazul de a-si incarca bateriile, ceea ce pare un lux inaccesibil, desi este pur si simplu gratis.
Iata la final si cateva citate ale celor doi, care exprima si mai bine filosofia lor de business: