Am constatat ca exista 3 lucruri care scad calitatea vietii, care ne frustreaza si genereaza probleme in relatia cu ceilalti:
1. Presupunerile:
Atunci cand ceva nu-ti e clar, imaginatia incepe sa umple golul necunoasterii. Presupui asadar ca un job e mai ok decat cel actual intrucat sediul este mult mai impunator, ca persoana din fata ta este neaparat de calitate intrucat zambeste frumos, ca ai in dotare cel mai bun prieten posibil intrucat te lauda constant. Frecvent presupunerile noastre sunt eronate, intrucat nu sunt pragmatice si nici realiste, nu au la baza o analiza coerenta a realitatii. Sunt pur si simplu proiectii ale noastre asupra unei situatii. Presupunerile sunt usor de eliminat; trebuie sa te rupi de imaginar si sa purcezi la a te informa intreband sau studiind pe cont propriu situatia. De exemplu, la un interviu, nu te lasa orbit de evidente: „au aer conditionat si sala de mese, este asadar jobul ideal!”. Sau, in cazul prietenilor, gandeste-te daca ti-au zis vreodata ca gresesti. Daca nu, ori esti tu un Superman, ori sunt ei mici Iuda.
2. Neasumarea responsabilitatii:
Nu m-am lamurit inca daca acest daunator are o latura sociala sau pur si simplu tine de fiecare dintre noi si de educatia primita individual. Cel putin in zilele noastre mi se pare o boala populara de care suferim toti, chiar daca nu ne dam seama de asta, atat la nivel macro cat si la nivel micro. Cei care ne conduc destinele nu se simt niciodata responsabili de greselile lor, angajatorii nu sunt responsabili de proprii angajati, angajatii nu sunt responsabili fata de propriul job, cei care si-au unit destinele nu sunt responsabili de familia lor. Vina apartine intotdeauna altcuiva: divinitatii, ghinionului, societatii, sefului, colegului, copiilor,… Nu conteaza juramintele, relatiile contractuale, acordul verbal sau scris, declaratiile, intrucat intotdeauna exista o a treia parte, cea vinovata, a carei coada neagra si imbarligata nu o puteai prevede. Din pacate, nu se cunoaste metoda de a combate acest flagel. Poate ca investitii masive in educatie ne vor salva in 10-20 de ani, dar oare isi va asuma cineva responsabilitatea pentru asta?
3. Minciunile:
Alta boala care ataca perfid populatia tarii. Nevinovata de altfel, minciuna a ajuns un mijloc comun si scuzabil de a-ti atinge scopurile indiferent de natura lor. Si nu ma refer la bolnavii incurabili pe care vrei sa-i cruti de angoasa, ci ma refer la situatii mult mai banale. Angajatorii prezinta asadar iadul ca rai, unele cupluri par a fi desprinde din filmele hollywoodiene, furnizorii de servicii presteaza aproape de perfectiune, produsele in schimb, indiferent de natura lor, sunt mai mult ca perfecte. Presa de business romaneasca este plina de povesti de succes: cifrele de afaceri cresc ca-n povesti, nimeni nu disponibilizeaza, cine schimba macazul o face din cauza succesului nebun care devenise coplesitor. Presa de business de afara scrie frecvent de disponibilizari, esecuri ale marilor companii pe anumite linii, preluari controversate. Cu toate acestea Romania genereaza mult prea putine branduri care sa poata fi globalizate. Asadar suntem mintiti cu nerusinare pe toate planurile si ne simtim datori sa mintim cand scopul o cere. Ca tot veni vorba despre minciuni am observat un lucru legat de caracterul macro si micro al lor: atunci cand esti mintit de catre cineva care nu-ti e aproape, acesta o face pentru a castiga ceva de pe urma ta. Publicitatea falsa, vanzatorii fara scrupule uzeaza din plin de beneficiile minciunii lor. Cand esti insa mintit de cineva apropiat tie, trebuie sa cauti cauza si prin ograda ta, printre propriile reactii, angoase, suparari. De exemplu, copii ne mint adesea intrucat le e frica de reactia noastra. Oricum, fie macro sau micro, la ambele nivele s-a ajuns la profesionism. S-au inventat minciunile care nu mint, dar care au in spate adevaruri crude. Prezinti asadar o fateta luminoasa o unei realitati, umbrind pe celelalte, multe dealtfel, disfunctionale. Este un soi de minciuna mai gogonata si imorala decat ne putem imagina, inventata de specialistii in marketing si publicitate, care tinde sa devina mod de viata pentru noi toti.
Rezumat pentru cei care nu au chef/ timp sa citeasca tot: De la depresie de dupa vacanta la filosofie pasul este mai mic decat ne-am astepta. Cert este ca m-am saturat de presupunerile altora, de cei care te lasa cu partea dorsala in balta si de cei care mint cu nerusinare. Si atat mai zic: chiar daca este sursa de antioxidanti, cafeaua genereaza boli de inima!