(Clasificarea fiind facuta atat din prisma atitudinii angajatorului, dar si a candidatului):
Interviul calvar – este cel in care candidatul suporta chinurile groznice ale facerii unei angajari. Transpira, tremura, e rosu, galben sau violet, in functie de ten, ar fugi, dar n-are cum, ar plange dar nu da bine. Interviul calvar este fie un interviu voit de stres, fie determinat de temperamentul sau lipsa de experienta a intervievatului. In functie de abilitatile celui care conduce interviul si de profilul profesional al candidatului, acesta are sanse de castig.
Interviul razbunare – este acel interviu la care candidatul se prezinta pentru a „pedepsi” actualul angajator. Este un soi de strigat de ajutor adresat acestuia: „daca nu iti revizuiesti comportamentul, plec”. Dupa cum ii spune numele, la interviul cu pricina atitudinea candidatului este una pe masura. Implicarea emotionala mare determina o rata mica de succes a acestor interviuri (in sensul ca de cele mai multe ori razbunatorii cauta o contaoferta a actualului angajator, fiind pregatiti sa o accepte).
Interviul psihanalitic – in care candidatul are de regula probleme personale mai mari decat cele profesionale. In cadrul lui, candidatul se destanuie, se spovedeste, intr-o masura care nu mai lasa loc discutiilor pe teme profesionale. Ati intuit deja rata de succes – 0.
Interviul „fie ce o fi” – in care candidatul isi cauta sau nu serviciu, ar fi venit sau nu la discutii, ar vrea sau nu un salariu mai mare si alte asemenea ezitari de a ezita. Intervievatii cu pricina au dificultati asadar in a spune politicos „nu”, ceea ce nu-i prea pune pe lista scurta.
Interviul degeaba – foarte des intalnit, in care intervievatorul nu este capabil sa obtina informatii relevante despre candidatul cu pricina. In acest context ar putea pur si simplu sa faca angajari direct, pe principiul „primul venit, primul servit”. Rata de succes a interviurilor este mare, rata de succes a angajatilor in respectivul job este infima. Nerecomandabil asadar.
Interviul de angajare – adica acel interviu care isi atinge scopul, in cadrul caruia se pun intrebari relevante pentru performanta ulterioara la job, din care atat candidatul cat si intervievatorul pleaca lamuriti si informati. Interviul de angajare este cel in care erorile firesti de evaluare sunt minimizate (efectul Halo, eroarea de anticipatie, de contaminare si restul). De asemenea, el incepe inainte de interviul propriu zis si se termina cu mult dupa si presupune experienta din partea angajatorului, avand astfel cea mai buna rata de succes. Din pacate, interviurile de angajare sunt foarte rare…