Am primit azi pe mail invitatia de a ma inscrie la un newsletter despre cum imi pot simplifica viata. Nu o voi onora, desi recunosc ca daca mi-as simplifica viata mi-ar fi pur si simplu mai… simplu.

Imi plac retetele de succes: “simplifica-ti viata!” sau “10 pasi pentru a reusi!” Sunt haioase, motivante si pentru urmatoarea zi din viata chiar eficiente.

Mi-as simplifica viata daca as reusi sa comunic mai bine cu cei din jur. Daca as reusi sa redau intocmai dimensiunea pe care o percep eu a lucrurilor. Pe mine as paria ca m-as descurca, dar pot paria pe toti ceilalti din jurul meu? Este celebra schema comunicarii cu emitatorul, receptorul, canalul de comunicare. Pot eu manipula toate elementele si elimina toti factorii disturbatori? Da, daca as fi vreun personaj interpretat de Bruce Willis.

Mi-as simplifica viata daca as elimina balastul: trairi negative, experiente neplacute, frustrari. Poate ca mi-ar iesi cu putin efort, desi exista un lucru care mi-ar bloca demersul: memoria. Spre deosebire de inteligenta artificiala, noi nu avem functia “delete”, asadar o conspiratie globala m-ar impiedica, oricat as incerca.

Ca sa imi simplific viata ar trebui sa fiu un soi de demiurg. Sa pot controla tot ceea ce ma inconjoara in mod simultan si sa fac fata lantului de reactii care se declanseaza la fiecare modificare facuta. Sa pot genera experiente pozitive pentru toti cei implicati. Nu pot si nu vreau sa ma joc de-a divinitatea. Momentan imi e mai simplu sa imi accept existenta asa cum este ea.

Imi place viata mea complicata.