Zilele trecute am aflat ca BCR a decis sa renunte la o parte (semnificativa) din angajati. Nu te poti bucura de necazul oamenilor disponibilizati, chiar daca iti doresti sa fie pe lista si duduia de la ghiseu care te-a scos din minti de atatea ori.

Cert este insa ca intr-o piata in care toata lumea cauta sa angajeze cu sutele, disponibilizarea a peste 2000 de angajati miroase oarecum a bine. Te face sa te gandesti ca cei care supravietuiesc furtunii asteia se vor purta precum cei care au fost la un pas de moarte: isi vor reconsidera viata profesionala si se vor gandi pe bune la nevoile clientului din fata lor. Apoi te face sa te gandesti ca ceea ce altuia nu-i mai trebuie, pentru tine poate fi mina de aur. Cu siguranta ca oricine ar fi ei, daca li se va oferi o a doua sansa, prospetii disponibilizati o vor lua de la capat cu mai mult sarg si cu mai multa dedicare.

Asadar, oricat de mult ne-ar speria, disponibilizarea in masa de la BCR este un semn bun. Ceva imi spune mie, ca daca mai multe din companiile romanesti ar avea curajul, franchetea si naturaletea de a inchide linii de business neprofitabile sau de a face disponibilizari atunci cand rezultatele financiare o cer, implicarea si calitatea oamenilor din piata muncii ar deveni o normalitate.

Totusi, recunosc ca imi doresc ca aceasta normalitate sa fie simultana cu una similara in zona protectiei sociale. Asta inseamna, normal, ca mai am mult de butonat pe aici…