Se tot vorbeste despre salariile exorbitante din IT si despre principala cauza: dinamica acestei industrii care a dus la marirea lor artificiala si nefondata. Concomitent insa, razbat zvonuri de prin alte industrii, nu atat de dinamice, care infiereaza acelasi fenomen.
Sa fie oare doar dinamica tehnologica? Oare marirea gigacaloriei are de-a face cu investitiile in tehnologie? Piata imobiliara si pretul absurd al caselor sa fie influentat tot de acest factor? Scumpirile alimentelor? Cursul leu-euro care indiferent cum o ia determina scumpiri? Sa mai zic de o amarata de vacanta la Marea Neagra care costa azi mai abitir decat una pe Coasta de Azur?
Date fiind modificarile social-economice din ultima vreme este normal ca salariile sa creasca, mai mult sau mai putin in functie de industrie si nivelul profitabilitatii. Problema reala a companiilor care opereaza pe la noi nu este cresterea salariilor ci cresterea lor necolaborata cu cresterea nivelului de trai al angajatilor. Daca adaugam concomitent cu cresterile salariale cresteri ale taxelor si impozitelor, rezulta sume uriase nesustinute de cresteri ale performantelor. Este un fenomen normal: un salariu „exorbitant” din IT nu-ti garanteaza vila la munte, masina cu multi cai putere sau o vacanta extravaganta, ci doar eventual accesul la credite pentru o locuinta, un cos plin pe saptamana la supermarketul cu staif si haine cu un brand mediu. Salariul creste, toate acestea din urma raman constante si realizezi ca indiferent de castig, la final iti permiti cam aceleasi „luxuri”. Cum ar putea creste performantele daca motivatia noastra ca angajati se zbate constant sa urce abia primul nivel din celebra piramida a lui Maslow?
In spiritul argumentatiei de mai sus, va intreb: oare toti angajatii gonesc dupa salarii mai mari, sau pur si simplu dupa acces la un credit ipotecar (adica la o casa), la un buget salarial care sa asigure traiul noilor veniti in familie sau care sa iti usureze deplasarea catre un serviciu din ce in ce mai indepartat de oras prin achizitia unei masini? Intr-o societate in care „smecherii” reusesc, sa fie oare cresterile salariale „nejustificate” principalul motiv de ingrijorare?
Eu zic ca nu salariile exorbitante sunt baiul. Ca sa intelegeti care este principala problema in piata muncii, in viziunea mea, cititi o mostra de gandire. Ganditi-va apoi cati bani se duc lunar din buzunarul propriu de angajat sau angajator in cel al statului statului si ce primiti in schimb! Da, accesul la acele servicii de sanatate premium, accesul copiilor vostri intr-un sistem de invatamant pe care il bazaie mustele, o protectie sociala eficienta cat cuprinde, un sistem juridic reprezentat de o balanta descentrata. Multi bani pentru nimic, asa-i? Eu zic ca angajatii ar merita mult mai mult, din ce in ce mai mult iar statul, aceasta gaura neagra, impersonala si ilogica, infinit mai putin.