Reticenta – boala grea

Reticenta – boala grea

Am constatat ca cele mai pacatoase probleme de prin firme nu sunt nestiinta, lenea si agresivitatea generatoare de conflicte. Nestiinta individuala se disipeaza in stiinta comuna (daca exista si are un nivel acceptat), la fel si lenea, iar conflictele (daca nu sunt cronice) duc adesea la progres – se introduc reguli noi, mai clare, se modifica structuri…

Cea mai grea boala este reticenta, retinerea maladiva de a spune, a progresa, a inova, de a incerca altceva. Este virala, adica se ia, este greu de tratat odata instituita si genereaza costuri ascunse si uriase.

Una din cauzele reticentei angajatilor este, asa cum spune romanul, firea lor. Poate ca asa sunt ei sau poate ca anumite intamplari ii determina sa nu prea iasa din zona lor de confort.

O alta cauza, este insusi mediul organizational care ofera motive multiple si suficient de puternice de reticenta angajatilor. De exemplu, schimbarea constanta a procedurilor de lucru care duc la fel de constant la rezultate dezastruoase. Un alt exemplu: atitudinea fata de greselile angajatilor si masurile punitive extreme, nejustificate. A gresi, este omeneste. Adevarat: la fel de omeneste este sa te enervezi la culme cand vezi efectele generate de greseala! Nu poti insa pedepsi erorile banale cu acceasi virulenta cu care le taxezi pe cele grave.

La ce duce reticenta in organizatii? La lipsa de actiune, de colaborare, de schimbare, de adaptare, pur si simplu la lipsa de progres.

Cum o putem contracara? Exemplul personal al celor care conduc firme ajuta. Asadar, dragi sefi, lasati reticenta in alta parte decat la birou, preferabil intr-un loc inaccesibil! Angajati oameni care au un nivel optim al increderii in forte proprii si nu pedepsiti greselile uzuale ca si cum ar fi catastrofale! Uneori a nu gresi costa infinit mai mult decat sa o faci. Si incurajati continuu angajatii sa-si spuna propriile puncte de vedere sau sugestii, oricat de greu de ingurgitat ar parea acestea!