Nu am de gand sa va povestesc despre conflictele ce pot izbucni la o tigara intre sustinatorii guvernului Boc si cei ai opozabilului Crin Antonescu. Pur si simplu am constatat de-a lungul timpului ca in cadrul companiilor se duc lupte politice mai abitir ca in dezbaterile televizate, cu mize la fel de importante si finaluri neasteptate.

Exista asadar prin firme lideri politici, uneori altii decat cei alesi de catre management (ca sa nu-i zic chiar partid), exista putere si opozitie, exista miza (ca si in politica aceasta miza fiind intotdeauna cuantificabila in statut si in bani), exista aliante, care mai de care mai interesante si inedite si exista chiar alegeri, mai mult sau mai putin democratice, urmate de promovari.

Ca si in politica reala, in cea organizationala exista doua tipuri de personaje implicate: omul politic diabolic, a carei unica miza este aceea de a accede intr-o pozitie superioara remunerata ca atare si tehnocratul, cel pasionat de domeniul sau de activitate, dar care este nevoit sa faca politica pentru a reusi in cariera. In firme mai exista  insa si specialistul, acel om care nu prea reuseste sa acceada in functii mai inalte in ciuda faptului ca stie, poate si vrea mai mult decat colegii sai.

Angajati, daca nu stiti sa faceti politica, invatati! Altfel mai greu cu dezvoltarea carierei si promovarile! Gasiti aliati puternici, lucrati la brandul personal, claditi o strategie si doborati adversarii politici in asa fel incat sa nu se mai poata intoarce in lupta!

Manageri, nu uitati niciodata ca jocurile politice din firma sunt gandite adesea pentru a ascunde incompetenta! Luati in calcul si altceva decat aparenta atunci cand organizati alegerile!