Pleaca oamenii cheie: tsunami sau furtuna intr-un pahar cu apa?

Pleaca oamenii cheie: tsunami sau furtuna intr-un pahar cu apa?

key-peoplePrezentele conditii economice au adus multiple schimbari in structura companiilor. Se cauta reteta de succes, se concediaza, se angajeaza acolo unde arde, doar-doar lucrurile s-or pune pe roate.

Cei mai afectati au fost si sunt oamenii cheie. Cei care resimt toata presiunea dificultatilor, pe umerii carora stau greutatile, din capul carora se asteapta ideile de succes. Scenariile sunt previzibile: fie dezamagesc si sfarsesc prin a fi expulzati, fie nu mai fac fata conditiilor si aleg sa demisioneze.

Oricare ar fi povestea, un lucru ramane cert: oamenii cheie trebuie sa plece in conditii cheie. Indiferent ca aleg sa plece sau sunt determinati sa o faca, despartirea trebuie sa fie amiabila si decenta.

Ca de obicei, putem invata de la altii, mai patiti, deci mai destepti, cu istorie lunga si productiva: corporatiile. Uitandu-va prin presa de business veti constata ca intotdeauna despartirile acestora de oamenii de top sunt amiabile, transparent comunicate, politicoase si decente. In spatele aparentelor stau multiple negocieri si bugete interesante pentru plati compensatorii. Dar costurile ar fi mult mai mari altfel.

De ce spun asta? Pentru ca oamenii cheie detin de multe ori informatii cheie despre business-ul in care au activat. De asemenea, ei pot duce know-how-ul castigat in cadrul companiei exact acolo unde nu ar fi chiar bine sa-l duca. Exista si alte motive: oamenii cheie cunosc alti oameni cheie si asta poate ingreuna accesul companiei pe termen scurt si mediu la alte resurse valoroase din piata. Si da, plecarea oamenilor cheie din cadrul companiei aduce cu sine nu doar lipsa acestora, ci o intreaga furtuna organizationala. De cele mai multe ori ei sunt lideri, formali sau informali, si plecarea lor genereaza in randul celor pastoriti frustrari, depresii, stari demotivante. Adesea plecarea intempestiva a unui om de baza aduce cu sine alte plecari, astfel incat din dominoul initial nu dispare doar o piesa, ci o intreaga multime.

E clar, costa mai mult sa nu fii corect, decat sa joci fairplay si sa-ti strangi mana la final, iar companiile mari au invatat asta.

Ce fac firme care nu au istorie lunga si experienta prea mare in ale HR-ului? Se leapada urgent de cei cu care au facut succes, pe principiul: „abia mai scap de un salariu”. Comportament superficial si deloc corect, intrucat de cele mai multe ori, pentru omul de baza nu exista o fisa a postului care sa poata cuprinde tot ceea ce face. Poate ca viitorul este abstract si celor care fac asta nu le pasa unde se duce know-how-ul sau ca alti oameni valorosi vor afla de tratamentul incorect. Dar trecutul obliga.

Exista si situatii in care oamenii cheie nu mai sunt de mult cheie, iar plecarea lor va starni doar ceva rumoare. Insa daca acestia pleaca, voluntar sau nu, in mijlocul gloriei, un razboi este foarte posibil. Unul al carui punct maxim nu apare imediat si previzibil, ci mai tarziu, atunci cand asteptarile par a fi altele.

Cheie sau nu, tsunami sau furtuna intr-un pahar cu apa, este esential ca atunci cand te desparti de un angajat sa-l poti privi in ochi si sa ai puterea de a-i strange mana. Altfel cum poti pretinde celor care raman sa fie corecti?

Sursa foto: http://strategy2c.wordpress.com/