Un lucru important pe care se pare ca specialistii de mai sus il omit: angajatii, potentialii angajati, fostii angajati nu sunt niste consumatori clasici, un public tinta caruia sa-i comunici ceva dupa regulile unanim cunoscute. Suntem cu totii niste specii aparte, care gandim cat se poate de eterogen si imprevizibil. Incercand sa tratezi resursele umane ca pe cumparatorii de Ariel, nu vei face decat sa le pui pe fuga. Ca si oameni, acordam intotdeauna unui produs prezumptia de a fi de calitate. Ca si profesionisti, nu facem asta decat maxim o data, dupa care devenim precauti. Buget de iaurt ne permitem cu totii, dar alegeri proaste de cariera nu prea. Si cu cat coeficientul de inteligenta intr-o organizatie creste, cu atat mai greu se vand gogosile.
Ma aude cineva? Domnilor de la marketing, ori invatati cate ceva despre resursele umane, ori stati departe de oala care nu va apartine! Nu de alta, dar recrutarea este suficient de dificila si fara gafe monumentale.