Una din inventiile epocii comuniste era omul multilateral dezvoltat, bun la toate, care sa aduca Romania pe noi culmi ale bunastarii. Un concept inadaptat ritmului alert de dezvoltare al societatii moderne, utopic si oricum neimplementat in sistemul educativ, desi umbrele lui din scoala ne urmaresc inca.

Observ insa ca ideea dezvoltarii multilaterale ne tot bantuie, cel putin pe noi cei care activam in superbul domeniu care se numeste generic RU/ HR. Nu degeaba spun mereu ca la fotbal, politica si resurse umane ne pricepem toti de minune.

Despre fotbal si politica prefer sa nu discut. Despre resurse umane insa, zic ceva. Am auzit doua mari ineptii zilele acestea:

1. Fisele de post sunt inutile!

Cele gandite prost, sunt convinsa ca da. Insa fisele de post inteligente ajuta la evaluarea performantelor, la stabilirea necesarului de instruire si, sa nu uitam, la recrutare. De fapt este impropriu zis ajuta: sunt fundamentale! In productie pot fi de folos inclusiv in normarea muncii. In plus, daca nu aveti fise de post nu puteti reprosa, mai mult sau mai putin formal, unui angajat ca nu-si face treaba. El de unde sa stie care e treaba lui?

2. Ce mare branza sa faci recrutare?

Recrutarea si selectia au stiinta lor si nu poate sa le faca oricine. Nu este suficient sa ai acces la niste instrumente pe care sa le folosesti. Sa pui instrumentele in slujba procesului iti trebuie ceva experienta si multa creativitate. Un recruiter bun detine o doza buna de inteligenta emotionala, este un bun vanzator, un om de marketing si PR, pus atat in slujba clientului cat si al candidatului si nu in ultimul rand are un calm desavarsit, intrucat este prea des pus la incercare. Vi se pare ca nu-i mare branza?

Si sa va mai spun un secret: un recruiter bun nu se vede atunci cand recruteaza ci la mult timp dupa.

Pledez asadar pentru specializare. Fotbalistii sa-si vada de fotbal ca se pricep (?!?), politicienii de politica intrucat oricum nu conteaza, iar specialistii in resurse umane de resurse umane. De specialisti zic…