Urmaresc la TV intensele, chiar violentele framantari sindicale de la Galati si Sinaia. Vad cu stupoare si dezgust cum functioneaza managementul, inclusiv cel al resurselor umane in lumea a 3-a spre a 4-a. Una bucata investitor, soseste in Romania, cumpara pe bani de nimic un colos industrial foarte aproape de a deveni rentabil, investeste o bruma de bani (bugetul pe icre negre si hartie igienica cu fir de platina) obtinand astfel scutiri imense de impozit si multe alte beneficii de la statul roman. Astfel, intr-un timp inimaginabil de scurt, apar profituri uriase. Forta de munca este ieftina aici si, desi s-ar putea ajunge la niste bugete salariale onorabile, se prefera mentinerea plafonului salarial comparabil cu minimum pe economie. Mai mult decat atat, conditiile de munca aproape inumane, raman asa pe vecie. De ce asta? Pentru ca li se permite.

Salariul minim pe economie este infim. Invit pe oricare dintre noi sa traiasca pe luna cu ceva mai mult de 300 Ron. Si propun experimentul pe luna de vara, intrucat iarna este clar supus esecului. Cum sa mananci, sa platesti facturi si sa te imbraci cu suma asta? Cunosc oameni care fac 2 ore pentru a castiga niste bani, intrucat transportul urban de suprafata este gratuit pentru ei. Nu au bani de un abonament la metrou si nu-l folosesc, desi ar face doar 30 de minute. Costa mult, iar ei sunt pensionari nevoiti sa faca orice pentru un ban in plus. Cu toate acestea, cand a aparut contractul colectiv de munca la nivel national, cel care stipuleaza salarii minime mai mari a fost tragedie. O sa-mi spuneti ca statul ne ia prea mult. De acord, dar ce are asta cu amaratii care trebuie sa si traiasca cu sumele astea mizere?

Conditiile de munca reprezinta un subiect tabu al legislatiei muncii autohtone. Se vorbeste despre echipamente de protectie, dar nu de temperatura mediului ambiant in care trebuie sa lucreze un om in mod normal. Primul meu job era intr-un sediu in care iarna erau constant 5 grade, iar vara 40. Lucram in conditii normale, conform legislatiei. Se vorbeste despre mediu toxic, dar nu se supara nimeni daca o hala de productie nu mai are decat doua geamuri intacte din cele 300 existente initial. Cei care lucreaza la calculator ar trebui sa aiba un program special de lucru, dar nu exista obligativitatea angajatorului de a monitoriza acest lucru. Cum poti asadar dovedi abuzurile? Sa mai zic?

Doua lucruri punctuale m-au infuriat: domnul administrator al Mefin care ne explica ce bine sunt platiti salariatii dumnealui si cat a investit in programe de instruire (a uitat sa precizeze ce procent din numarul de angajati a beneficiat de aceste programe, intrucat am dubii ca cei direct productivi, adica marea masa, au fost vreodata implicati in asa ceva) si locuintele absolut infecte si insalubre oferite de Sidex ca beneficiu angajatilor. Unde este cartierul luxos cu teren de fotbal si aeroport promis de Domnul Mittal inainte de preluare? Banuiesc ca din profitul anual ar putea recontrui intreg Galatiul…