Moft sau realitate: depresia post-vacanta

Moft sau realitate: depresia post-vacanta

Va amintiti „Jocul de-a vacanta” de M. Sebastian? O mana de personaje aruncate intr-o pensiune de langa Gheorghieni intr-o oarecare vacanta. Acolo au farmec si culoare, odata vacanta sfarsita se epuizeaza si pitorescul lor, devenind banali ca si pana atunci.

Autorul nu ne relateaza si trairile personajelor odata intoarse din vacanta. Sau ne lasa sa intuim doar o vaga nostalgie care-i incearca. Realitatea este alta: majoritatea celor care se intorc din vacanta au o stare asociata de multi cu depresia. Denumita si sindromul post-vacanta, aceasta stare loveste deopotriva pe cei care s-au deconectat total de serviciu in perioada libera cat si pe cei care au pastrat o oarecare legatura, atat pe cei care se autodefinesc puternici cat si pe cei slabi, atat pe femei cat si pe barbati, atat pe sefi cat si pe subalterni.

Semnele? Nervozitate accentuata, nevoie crescuta de somn sau dimpotriva insomnii, agitatie urmata de stari de letargie sau invers, oboseala accentuata, lipsa vointei si a motivatiei.

Cauze? In vacanta totul pare usor: nu sunt treburi importante de facut, nici decizii cruciale de luat. In marea noastra majoritate ne distram, mancam si dormim. Cruda este intoarcerea la Inbox-ul plin, clienti care nu au fost in vacanta, colegi cu acelasi sindrom ca noi. La aceasta se adauga schimbarile de program bruste (adio dormit pana la pranz, traiasca litrul de cafea!) si chiar de decor (adio mare involburata, bun venit Bucuresti murdar!).

Durata? In medie 3 saptamani (AMR 15 zile…)

Ce e de facut? Inainte de a pleca nu lasati lucruri nerezolvate, mai ales din acelea a caror infaptuire nu va provoaca placere, intrucat va vor bantui. Specialistii recomanda deconectare totala in aceasta perioada. Nu incepeti in forta, intrucat oricum nu va vor tine curelele si mai ales nu veniti din vacanta chiar inainte de a incepe serviciul! Si nu va modificati prea tare programul in aceasta perioada; va fi cu atat mai greu sa reveniti la normal.

Asadar exista si nu-i deloc usoara. Din fericire e temporara si nu doare foarte tare, nici macar la nivel organizational.