In teoria mai veche a resurselor umane exista conceptul de “honeymoon”, care desemneaza in principal prima luna a angajarii.  Este perioada in care angajatii sunt lasati sa se adapteze, sunt protejati de informatii negative sau de reactii agresive, in care responsabilitatile si responsabilizarea lipsesc, socializarea fiind activitatea de baza. Asa zice teoria

Practica mi-a aratat ca exista doua tipuri de “luni”: luna de miere, specifica acelor companii cu o cultura relaxata, democratica si luna de fiere, specifica acelor companii hipercompetitive, agresive, in care dulcegariile nu au ce cauta.

Luna de miere este descrisa suficient de bine in primul paragraf. Cea de fiere este exact opusul: o perioada de cumplite incercari, incarcata de feeback negativ, in care responsabilitatile depasesc cu mult nivelul de putinta dat de adaptarea precara, in care relatiile cu colegii sunt definite fie de ignorare, fie de abordarea negativa. Fiere, asadar.

Ambele abordari isi au rolul lor. Cea dulce da angajatilor un start bun, ii ajuta sa treaca usor peste greutatile inerente ale inceputului, ii motiveaza. La randul ei cea amara, este o modalitate de selectie extrem de intalnita in natura: supravietuieste doar cel puternic!

In lipsa unor repere clare si in lipsa unor politici formale si functionale  la toate nivelele ierarhice, in unele companii apar ambele abordari, in functie de departament/ sef direct/ linie de business. Lucru care dauneaza mult mai grav decat pozitionarea clara spre abordarea negativa, amara, greu de inghitit.

Miere sau fiere? Ce ati gustat la angajare?