Infractiuni la serviciu – se intampla!

Infractiuni la serviciu – se intampla!

Cazul contabilei sefe a Spitalului „Victor Babes” din Capitala, arestata preventiv pentru delapidare, aduce in discutie infractionalitatea la locul de munca si modul in care firmele mai mari sau mai mici se pot feri de efectele acesteia.

Contrar opiniei majoritare, angajatii cu potential de infractor nu sunt neaparat determinati sa actioneze imoral de mediul in care profeseaza. Exista o serie de particularitati psihologice care genereaza comportamentul lor: instabilitate afectiva, o imaturitate a caracterului, incapacitatea de a controla starile de frustrare. Cu toate acestea, infractorii-angajati sunt de multe ori incurajati prin lipsa de control, de supraveghere, prin atitudinea relaxata a managementului fata de potentialele pericole.

Cazul de mai sus nu este singular. Si mediul bancar a suferit cateva lovituri de imagine, dupa ce functionari sau manageri au fost descoperiti fraudand banii clientilor. De asemenea, IT-ul s-a confruntat cu situatii in care angajatii au sustras si folosit in scopuri personale baze de date continand informatii sensibile.

Ce tipuri de infractiuni se petrec la locul de munca?

Daca ne referim la firmele de productie, distributie, logistica si la posturi slab calificate, furtul de bunuri este cu siguranta cel mai raspandit.

Cele mai cunoscute infractiunile specifice muncii de birou sunt cele intelectuale: furtul de dateinselaciunile (includ aici fraudele bancare), uzul de fals, santajul.

Desi se spune ca sunt cele mai frecvente, putine ajung sa fie cercetate si dovedite: infractiunile de natura sexuala (discriminare, hartuire, abuz), omniprezente la toate nivelele ierarhice sau profesionale, domeniile de activitate, deopotriva in firme mici sau companii puternice, in mediul privat sau la stat.

Cele mai rare sunt crimele, pentru ca profilul psihologic al criminalului este poate mai vizibil decat cel al infractorului intelectual, criminalii fiind mai usor de eliminat in procesul de selectie sau pentru ca motivatia crimelor se afla cel mai des in afara locului de munca. Exista insa, mai ales in organizatiile localizate in zone geografice in care atacurile armate sunt o realitate curenta. La noi, un caz recent de crima s-a petrecut in Alexandria, unde un medic veterinar a fost omorat in bataie de un coleg. Mobilul crimei: victima ar fi fost vinovata de concedierea colegului sau.

Ce pot face companiile ca sa minimizeze impactul infractiunilor? Destul de multe:

Sa aiba un proces de selectie al angajatilor bine pus la punct, capabil sa elimine din start angajatii cu potential infractional. Interviul de selectie nu este suficient, mai ales in cazul posturilor expuse riscului de infractionalitate.

Sa elaboreze un sistem de evaluare a performantelor angajatilor, care sa includa parametri ai profilului psihologic (loialitate, taria de caracter, corectitudinea/ abordarea morala a problemelor de serviciu).

Sa construiasca o politica transparenta si functionala de control a celor care utilizeaza informatii confidentiale, sume de bani, bunuri sau orice alte posibile surse de infractiuni.

Sa promoveze o politica de comunicare coerenta si care sa respecte anonimatul celor care raporteaza infractiuni de orice tip, dar mai ales a celor de natura sexuala.

Un exemplu de tip „Asa nu!” in acest sens a fost oferit recent de catre Ministerul de Interne, care in urma unui scandal sexual de notorietate deja, a decis controale pentru „respectarea principiilor de etica si deontologie profesionala” la inspectoratele judetene de politie. Actiunea a inclus chestionarea tuturor femeilor care lucreaza in Politie de catre echipe de psihologi si sociologi prin intrebari legate de eventuale acte de hartuire ori discriminare pe criterii sexuale. Anomimatul a fost considerat desuet intr-o structura militara, iar coerenta actiunii a lipsit cu desavarsire, nefiind un demers gandit continuu, ci doar o reactie inflamata la o problema devenita publica.

Sa urmareasca schimbarile dramatice de comportament  ale angajatilor aflati in situatii de risc personale (pierderi, divorturi, depresii) sau profesionale (concedieri, retrogradari) si sa le ofere suport psihologic profesionist.

Dar poate cel mai important, sa constientizeze ca orice loc de munca poate fi expus infractiunilor, dar nu orice angajat este un potential infractor.