Doi in unul

Ca si consultant esti uneori implicat in situatii organizationale dificile. Conflicte, crize, oameni care nu-si fac treaba, indiferent de nivelul ierarhic, decizii dificile.

Mi-am dat asadar seama ca atunci cand sunt consultant se intampla sa ma dedublez in avocatul lui “nu se poate!”, cand vine vorba de implicatii legale. Si mi-e ciuda cand vad o companie care face eforturi sa-si motiveze angajatii si tot ce vrea sunt rezultate si eu ma trezesc in a povesti cat de greu este sa penalizezi lipsa lor. Sau cand vad o firma care este in mod natural corecta in relatia cu oamenii si ma trezesc enumerand chinurile  prin care va trece ca sa scape de oamenii care nu raspund la corectitudine.

Legile hiperprotective nu-si au rostul intr-o societate in care cultul muncii nu este nici macar la nivel de deziderat. Nu inteleg de exemplu obligativitatea ofertei de redistribuire in munca a angajatilor care nu corespund profesional. Este o stupizenie fara seaman, oricum evitata cu talent de toate firmele cu scaun la cap. Deci nu faptul ca incurca este problema, ci faptul ca intr-o economie de piata, in care accentul trebuie pus pe competitivitate, legislatia incurajeaza nonperformanta si lipsa de responsabilitate. Ba mai mult, pune firmele in postura de a-si taia singure craca de sub picioare, protejand exact resursele dispensabile, in detrimentul celor de care nu se poate dispensa.

Eu cred in selectia responsabila a angajatilor si cred ca firmele trebuie sa faca eforturi in a-si alege cu grija angajatii tocmai pentru a nu ajunge in situatii dificile. Dar stiu si ca oamenii sunt imprevizibili si stiu si cat costa o cadere de forma de lunga durata a unui angajat.  Pentru ca asa cum spun mereu, nonperformanta nu ne costa prin simpla ei existenta ci si contagiunea produsa.

Sper asadar sa vad o legislatie a muncii mai relaxata, care ii lasa pe cei implicati sa fie direct responsabili de deciziile pe care le iau. Sunt convinsa ca abia atunci vom avea reserse umane cu adevarat implicate si performante. Si cand zic resurse umane, includ aici atat angajatii cat si pe cei care detin sau conduc afacerile.

3 Responses to “Doi in unul”

  1. rast says:

    Zici:
    > redistribuire in munca a angajatilor care nu corespund profesional.

    Eu sunt simplu angajat… am observat ceea ce spui mai sus, la doua firme, unde eram simplu angajat. Mi-am pus si eu problema: or fi idioti sefii? Si am inceput sa “urmaresc” anumitre chestii…
    Stii ce am observat?
    Multi angajatori (manageri sau patroni) prefera angajati “cuminti”… care tac si executa orice comanda “prosteasca”. Oamenii profesionali… nu prea tac. Cand li se spune sa faca ceva aiurea, ei incearca sa explice ca nu este bine… contrazic sefii. Asta-i deranjeaza pe sefi.
    D-aia merg firmele ca…
    Este un lucru observat si in chestii particulare, in viata particulara. X este considerat “baiat bun”, sau Z “fata buna”, daca tace si nu contrazice. Cine contrazice este “baiat rau”… chiar daca are dreptate :( !

  2. Valentina says:

    Am observat si eu persoane care tind sa se inconjure de persoane despre care amintesti tu.

    Problema se pune cu cei care nu fac asta, au luat o decizie care la angajare parea buna iar in timp s-a transformat intr-una proasta. Este foarte greu din punct de vedere legal sa scapi de incompetenti. Adicatelea angajatii pot usor sa nu-si faca treaba, caci daca vrei sa iei decizii in ceea ce-i priveste ai nevoie de mult timp si energie…

  3. Bono says:

    Cunosc perfect sentimentul…e mare cauzator de frustrari.

Leave a Reply