Cu ceva timp in urma, ai nostri guvernanti au anuntat disponibilizari masive in supradimensionatul aparat de stat. Disponibilizari care s-au petrecut si nu prea, dar urmeaza sigur sa se petreaca!

Adevarul este ca a disponibiliza nu-i o bucurie. A disponibiliza de la stat este si mai trist. Pentru ca statul ca angajator a avut intotdeauna o capacitate pe care o au si unele companii private: aceea de a creste constant in vederea eficientizarii, fara ca eficientizarea sa se petreaca in fapt. Astfel incat, a da acum afara, nu inseamna a te intoarce la momentul in care erau mai putini angajati si exact in haosul originar, din care numai divinitatea te mai poate scoate.

Alte necazuri provocate de disponibilizarile de la stat?

O presiune financiara uriasa pe termen scurt, datorata platilor compensatorii. Sindicatele extrem de puternice de la stat au avut intotdeauna grija sa negocieze la sange platile compensatorii in caz de concedieri. De aici paradoxul ca pe termen scurt, pare a fi mai bine sa platesti salarii, decat pachetele cu pricina. Cand nu ai lichiditati, cand legea te-ar putea penaliza si mai rau in caz de nerespectare, mai bine stai potolit cu toata masa de angajati, decat sa-i dai afara abuziv.

Cresterea numarului de someri. Care face ca presiunea financiara sa continue pe termen mediu. Indemnizatiile de somaj, reconversia profesionala, reprezinta cheltuieli deloc neglijabile. Tinand cont ca putini dintre angajatii de la stat pot fi absorbiti de mediul privat, care este mult mai dinamic si competitiv, acestia pot deveni usor cazuri sociale. Adica asistati ai statului pe termen nelimitat.

Scaderea consumului, si asa scazut. Angajatii de la stat au lucrat intotdeauna sub steagul stabilitatii si al non-responsabilizarii. Indiferent daca muncesc sau beau cafea toata ziua, la final de luna salariul, sporurile si altele asemenea intra in bugetul familiei si aceste sume sunt alocate in mare parte consumului.

Cealalta fata a oglinzii pare ca straluceste si ca disponibilizarile ar fi benefice. Scaderea cheltuielilor bugetare ar putea da o speranta singurului cal care mai trage in disperare, producand ceva, mediul privat.  Si poate ca ar crea un precedent valoros, care sa transmita un semnal corect angajatilor de la stat: trebuie sa va schimbati pentru a supravietui. N-as paria insa nici un ban gaurit, pe vreuna dintre variante. Pur si simplu aceste disponibilizari trebuie facute, intrucat nu mai exista alternativa. Si, pana una alta, nici sa le facem nu ne prea permitem…