Pana la prabusirea avionului din Alpi, parea ca un proces de recrutare si selectie esuat genereaza doar pierderi financiare, mai mari sau mai mici. Apoi, un pilot a ales sa se sinucida prabusind intentionat avionul cu 150 de pasageri si a schimbat brusc perceptia: uneori un proces de selectie eronat, poate avea rezultate catastrofale.
Este adevarat ca si in domeniul resurselor umane ca si in celelalte exista intotdeauna o marja de eroare. Sunt totusi joburi cu care nu iti permiti sa esuezi, iar acesta este unul dintre ele.
La fel de adevarat este ca cercetarile nu sunt inca incheiate. Pot aparea surprize care sa-l reabiliteze pe co-pilotul sinucigas.
Care a fost eroarea din acest proces? Lufthansa, compania mama a Germanwings, angajatorul co-pilotului a declarat ca, in 2009, pe cand acesta urma cursurile de pilotaj, a prezentat documente medicale din care reiesea ca suferise anterior „un episod de depresie severa”.
Pentru ca legislatia europeana a devenit aberant de protectiva in privinta non-discriminarii sau pentru ca cei la de Lufthansa au criterii de selectie prea relaxate, desi trecuse printr-un astfel de episod, pilotul a fost angajat.
Sa va spun cateva dintre simptomele depresiei severe, ca sa stiti cat de apt este un bolnav sa conduca avioane: atentia si memoria se diminueaza, pot aparea insomnii sau, dimpotriva, o somnolenta crescuta sau chiar episoade psihotice (halucinatii auditive sau vizuale). In plus, depresia este un soi de serial al tristetii, cu mai multe episoade, despre care nu stii cand apar sau daca au disparut definitiv. Obsesia depresivului devine propria inutilitate si chiar dorinta de a muri.
Discutiile in jurul acestui caz au luat imediat si panta corectitudinii politice: sa nu credem ca depresia a cauzat accidentul, pentru ca numerosi alti pacienti cu o tulburare asemanatoare se pot simti discriminati.
Problema se pune altfel: sa nu credem ca depresia a cauzat accidentul, pentru ca nu stim de fapt ce a facut-o. Poate ca omul suferea si de alte boli, poate ca nu au fost luate in calcul toate ipotezele.
Oricum ar fi, sa nu angajezi un om care a suferit la un moment dat un episod serios de depresie nu este discriminare, ci este o normalitate. Sa ne spuna Armata Romana, SRI, FBI sau ce structura militara doriti, cati depresivi majori are angajati printre cei care au acces la armament. De ce mansa unui avion nu ar avea acelasi statut, atat timp cat, dupa cum vedem, poate ucide?
Exista numeroase alte meserii pe care le poti imbratisa ca persoana cu tendinte depresive, chiar si in industria aeronautica sau in structurile militare. Dar nu o cariera care iti da acces la arme, explozibili sau alte instrumente/ activitati cu potential periculos.
Pe cei care se care se tem de discriminare ii intreb daca s-ar lasa operati de un chirurg care are boala Parkinson. Sau daca ar mai urca in avion stiind ca pilotul are o miopie uriasa si si-a uitat ochelarii acasa. Sau ca viseaza sa moara cu orice pret, din cauza durerilor lui ascunse. Cred ca si cei care au Parkinson, depresie severa, miopie mare sau orice alta boala care genereaza incapacitate profesionala trebuie sa-si continue cariera. Dar in meserii care sa le puna in valoare abilitatile, nu in meserii in care dizabilitatile sa creeze situatii periculoase.
Este adevarat ca piata muncii este in pericol din cauza tulburarilor psihice si a bolilor profesionale, care au o frecventa ingrijoratoare. Se estimeaza ca cel putin unul din 5 oameni a experimentat la un moment dat un episod depresiv sau anxios serios. As da vina doar pe stilul de viata, dar nici companiile nu au fost capabile sa creeze culturi organizationale si medii de lucru in care stresul sa fie minimizat. Chiar si Lufthansa a fost acuzata ca pune prea multa presiune asupra personalului navigant, care e nevoit sa lucreze prea multe ore suplimentare. Banii si profitul primeaza, iar angajatii tind sa devina simple masinarii de incasat. Unii clacheaza, altii duc mai departe succesul financiar. Devine astfel din ce in ce mai greu sa recrutezi oameni stress-proof, dupa ce alte organizatii, la fel de focusate pe profit, i-a stors si epuizat.
Oricum ar fi, nu vreau sa stiu cum este sa fii in pielea celui care a angajat „vedeta” nedorita a companiei Germanwings. Cred ca fiecare dintre cei implicati in recrutare si selectie isi reproseaza unul sau mai multe esecuri. Din fericire putini au nesansa unui astfel de cosmar.