Despre haiosenie si morocanosenie

Despre haiosenie si morocanosenie

Ieri am citit un articol care ne anunta ca angajatii haiosi sunt primii concediati. Specialistii si-au dat cu parerea, iar concluzia a fost unanima: umorul dauneaza grav carierei! Imi doresc asadar sa-i calmez pe oamenii care au in posesie simt al umorului si sa le spun ca fie a fost o gluma (ha, ha, ha!), fie specialistii care imbratiseaza aceasta idee sufera din lipsa de haios in viata lor. Caci eu refuz sa cred concluzia articolului!

Sa definim mai intai haiosenia (urat termen referitor la angajati, fiind mai potrivit animalelor de companie). Daca haios inseamna sa ai umor si sa-l exprimi cand este cazul, nu vad unde-i baiul! Caci umorul detensioneaza atmosfera si creeaza legaturi mai stranse intre angajati. Unde mai pui ca face parte din cultura organizationala a numeroase companii cu notorietate, fie ele autohtone sau din alte tari, mai calde (economic vorbind).

Daca haios inseamna sa te fortezi sa pari amuzant, asta poate fi un semn de dezechilibru emotional si poate duce la concediere. E obositor sa vezi pe cineva tot incercand si nereusind.

Umorul este o manifestare a inteligentei, a spiritului viu. Nu in exces, nu in momente nepotrivite, nu morbid, nu cu forta. Dar atunci cand vine natural si spontan, aduce numai beneficii. Intr-o tara in care „hazul de necaz” este un principiu de viata, in care exista un Cimitir Vesel cunoscut si admirat in intreaga lume, a spune ca angajatii cu umor sunt cei supusi concedierii mi se pare un pic naiv. Pe de alta parte tot Romania este tara in care daca-ti pui costum si iti iei o figura preocupata, poti castiga mai mult decat daca esti un profesionist de elita si porti jeansi.

Se poate sa fie asa asa? Exista firme pe la noi care nu accepta umorul? Cunoste cineva cazuri de angajati concediati datorita glumelor repetate? Recomanda cineva morocanosenia?