cariera Consultanta HR cultura organizationala dezvoltare personala Dezvoltarea carierei Evaluarea performantelor managementul performantei Relatia Angajat - Angajator
Angajatul nedispensabil (indispensabil) este acel tip de angajat care realizeaza ceva esential in munca lui pentru compania/ departamentul/ echipa in care lucreaza. Este singurul care poate scoate un proiect la liman, este cel care poate face sa functioneze o echipa, este acel om „cu relatiile” care iti gaseste oricand o persoana capabila sa-ti dea o mana de ajutor sau este singura cale de legatura cu un client dificil dar profitabil.
Angajatul nedispensabil este acela despre care toti din jur stiu ca isi va face treaba indiferent de circumstante. Si chiar mai mult, fara sa astepte neaparat ceva in schimb. Nu ofera surprize neplacute, anunta din timp cand ceva nu merge conform planului.
Cum ajung angajatii sa fie de neinlocuit? Reteta e simpla si la indemana oricui: muncind asiduu, intreband sau observand pe altii, mai experimentati, cautand activ sa invete, cerand feed-back continuu asupra a ceea ce fac, pentru a-si putea imbunatati abilitatile si cunostintele profesionale. Exista si un ingredient esential: respect fata de meserie si fata de toti cei cu care interactioneaza.
Si un paradox: desi sunt indispensabili, cand un astfel de angajat alege sa plece, nu vine parjolul. Raman documente, relatii, proceduri, reguli. Ramane un teren propice performantei si nu unul arid, infertil.
De ce vorbesc despre astfel de angajati? Pentru ca daca facem un sondaj ad-hoc, cel putin 90% dintre angajati considera ca sunt vitali la locul de munca. Fara ei, firma si-ar inchide portile, soarele profitului nu ar mai rasari, iar colegii ar muri intr-o majora necunoastere.
Dar dintre cei 90%, cel putin 90% nu si-ar asuma niciodata noi responsabilitati, fara sa invoce lipsa lor din fisa de post si ceva dificultati financiare care necesita reglate printr-o marire salariala. Nu cauta activ noi experiente profesionale, ba mai mult, le resping pe cele potentiale. Se supara teribil cand sunt criticati, desi le place la randul lor sa o faca.
Pentru cei care sunt in pozitii manageriale, am o veste proasta: nimeni poate avea 100% angajati indispensabili. Proportia unor astfel de angajati variaza in functie de cultura organizationala, de capacitatea de a-i atrage si pastra. Restul trebuie umplut cu reguli si proceduri, in asa fel incat orice angajat sa poata fi productiv in limita capacitatilor si a vointei proprii.
Concluzionand:
Daca esti angajat, lucreaza la a deveni nedispensabil si atat. Asta va aduce cu sine un salariu mai mare, un job mai bun, sefi ingaduitori.
Daca esti angajator, trebuie sa stii ca angajatii indispensabili au nevoie de un mediu prielnic pentru a se dezvolta si performa. Au nevoie de independenta, de unitati de masura obiective, de o cultura a muncii, de lipsa toxicitatii in abordari si relatii. Daca toate acestea exista, se vor ivi si ei.